Bujor Zimbrean

13 - Rătăcire și greseli

De cand am aflat de ce se purta așa cu mine, nu mai am liniște. Nu am crezut vreodată că o să fiu privit cu acei ochi, de Beatrice. Eu, obișnuit mereu să supun și să bag spaima în oameni, să fiu tratat în acel mod . . .

Nu știu nici sigur ce mă doare încă. 

Tot ce știu este că tata a plătit pentru fapta lui, iar ea nu are habar cu ce se ocupau părintii ei, sau cine are dreptate. NU POATE SĂ DEA VINA DOAR PE TATA .TATA NU A FOST UN OM RĂU. NU O SĂ ACCEPT. 

-Bujor, vreau să ies în oras azi. 

Îmi spune AMANDA zambind și o aprob, nici măcar nu mă ofer să o însoțesc, dar zic : 

-O să-i cer lui Petruț să vină cu tine, nu vreau să mergi singură. 

-Dar tu, nu ieși? ADICĂ, STAI ACASĂ ȘI PE MINE MĂ EXPEDIEZI CU PETRUȚ? 

-Nu mă simt bine, nu pot să ies. Mă doare capul. 

-Dar, doar nu ai răcit! își pune mana speriată pe fruntea mea, dar se calmează, doar se convinge și singură că nu am febră : 

-Atunci, nu te bat la cap. De cand am fost la cinema, te porti straniu. Te- a speriat acel film ? 

-Pe mine nu mă poate speria un film. 

-Ai văzut cat de fericiti sunt cei doi? Ai făcut o alegere bună, BUJOR. Codin și Beatrice se potrivesc. 

-Amanda, vrei cumva plăcintă, draga mea? 

Se postează mama în prag, nici nu am știut cand a apărut și sotia mea se apropie de aceasta mandră : 

-Eu o să ies, dar gust puțin. 

-Atunci, poți coborî. Fiona și Florina te vor servi. Ai grijă,da? Vrei să te ajut? 

-Mă descurc, mamă. spune sotia mea, pe un ton sec și refuză să fie acompaniată de mama : 

-Bujor, tu doresti ceva din oras, am uitat să te intreb! 

-Nu vreau, scumpa mea, doar să te întorci în siguranță.

-Dar ce pot păți? Te rog frumos, o să revin în curand. 

Se îndepărtează AMANDA, cu nasul pe sus, iar eu mă uit spre mama cu o privire de milog : 

-Bujor, ce tot ai, fiule? Ce este? 

Închide mama ușa de la cameră și vine spre mine într-un suflet. Înainte să deschid gura, o iau în brate după ce mă ridic și simt cum lacrimile mă deranjează : 

-Beatrice e fetița aceea, mamă. CEA CĂREIA I-AU FOST UCISI PĂRINTII DE TATA. AM CREZUT CĂ NU ESTE EA . NU AM VRUT SĂ MĂ GANDESC LA ACEA POSIBILITATE. TU, DE CE NU AI ZIS CEVA? 

-Cum poți să spui ceva, fiule? Deci ai vorbit cu ea. I-am zis adevărul, a vrut să știe. 

-De ce,mamă? Nu trebuia să afle,uite, sunt distrus acum! 

-Bujor, de ce te apucă drama? Ce legătură ai tu cu toate acestea? 

-E vorba de tatal meu, mamă! Ea crede că a fost vinovat, ne urăste și pe noi. S-A SCHIMBAT. NU MAI ESTE ACEA BEATRICE. 

-Este sotia lui Codin,Bujor. Nu credeai că o să rămană la fel. Seamănă cu sotul ei. 

-Asta ce vrea să mai însemne? EU NU POT SĂ AUD AȘA CEVA! SĂ AUD CUM ÎL ACUZĂ PE TATA, ORI SĂ VĂD CUM ESTE ARĂTAT CU DEGETUL. 

-Beatrice s-a purtat astfel, cu tine? 

-Nu, dar nici nu se supune ca înainte. NU DOAR CĂ MĂ SFIDEAZĂ, SE LUPTĂ CU MINE.