Bujor Zimbrean

14 - Te-am avut și te-am pierdut

Nimic nu fac bine.Cu toate că,nu imi place să greșesc în general. Din cauza mea,AMANDA nici nu vrea să mă mai vadă în fața ochilor.S-A SUPĂRAT PE MINE ȘI CREDE CĂ, SUNT INTERESAT DE FIONA.DE CAND NE-A PRINS PE AMANDOI,ATUNCI. NU, NU SUNT INTERESAT DE EA! Nici măcar nu trebuie să afle că, e posibil, să mă fi atins de FIONA. Nu, nu o să știe. 

Culmea,mama îi dă dreptate ei și nu mie.Parcă s-au aliat împotriva mea, nici pace nu pot să am la mine în casă.

M-am întors de la muncă, nu prea am avut stare și am zis că o să fie în regulă,acasă. DE UNDE? E mai rău ca acolo! Oare cine m-a pus să plec? 

-Amanda,fiul meu nu a făcut așa ceva, e imposibil! 

Încă încearcă mama în zadar, să o determine pe sotia mea plină de figuri, că nu am greșit, deși am greșit, dar nici măcar mama nu are habar : 

-CE CĂUTA LA EA LA ACEA ORĂ? MĂ CREDETI PROASTĂ? AȘA V-ATI EDUCAT COPILUL? SĂ O TRĂDEZE PE SOȚIA SA ?! 

-Cum adică, să te trădeze? CUM POȚI SĂ ACCEPTI ASTA? Nu e posibil, îți zic! I-ai prins cumva pe amandoi? De unde le scoți? 

-Este fiul dumnevoastră,nu? se strambă ea la mama și mama se uită în direcția mea, încă gesticulează și pare că e pe front : 

-NORMAL CĂ II ȚINEȚI PARTEA! Doar nu o să mă apărati pe mine, degeaba ii port copilul! NIMIC NU A ÎNVĂȚAT. NICI MĂCAR NU NE MERITĂ! 

-Amanda,scumpa mea noră, nu mai vorbi așa! Dacă se întamplă ceva rău,acum? 

-DAR CE POATE SĂ SE MAI ÎNTAMPLE? AM FOST ÎNȘELATĂ! 

-Nu te-am înșelat cu nimeni,AMANDA! 

Ridic eu vocea la aceasta,în prezența mamei desigur și sotia mea bate în retragere. Pană și mama pare uimită de izbucnirea mea. Am sărit de la locul meu și în clipa de față, stau în picioare : 

-Nu a fost așa, AMANDA!Cum să o vreau pe acea FIONA? Vrei să o trimit de aici? Vrei să piară? Spune doar și o să se întample! POATE AȘA TE CONVINGI, CĂ NU ȚIN LA EA. 

-Fiule, te auzi ce spui? Cum să iei viața unui om, nevinovat? Termină cu prostiile! 

-Vreau ca soția mea să mă creadă, mamă! ÎMI PARE RĂU. E SUPĂRATĂ PE MINE CAND ÎMI POARTĂ COPILUL. NU VREAU SĂ PĂȚEASCĂ NIMIC, FIUL MEU! ȘI NICI EA. 

-Bujor,îmi spune mama pe nume și zambeste, nu credea că sunt atat de implicat, poate se amuză pe seama mea : 

-Chiar ai face, tot ce îți cer? se holbează sotia mea confuză la mine și mă postez langă ea, în secunda următoare : 

-AMANDA, eu te iubesc! În ciuda lucrurilor rele pe care le-am trăit, eu nu renunț la tine! 

-Bujor, vrei să plang? 

Se smiorcăie AMANDA și se întinde să mă ia în brate. Mă aplec spre aceasta, înainte să depună efort și o sărut pe obraz mulțumit : 

-O ALUNG DE AICI, AMANDA. SPUNE DOAR ȘI ASTA SE VA ÎNTAMPLA. 

-Bujor, te auzi ce zici, te întreb din nou? 

Se uită mama încruntată la noi doi și pare că e scarbită de tot acest spectacol : 

-FIONA NU PLEACĂ, SUNT SIGURĂ CĂ NU S-A ÎNTAMPLAT NIMIC ÎNTRE VOI. FATA ARE NEVOIE DE O PAINE. NU VĂ PUTETI JUCA AȘA, CU VIAȚA UNUI OM. NU CAND TRĂIESC EU. 

-Vă pasă de acea servitoare,sau de mine? 

O atacă sotia mea, de parcă scoate flăcări pe nări și mama se schimbă la chip :