Bujor Zimbrean

30 - Iubire

Înainte ca Petruț să mă caute trecut de miezul noptii, am sărit din somn și aproape că am urlat de mi-am speriat băiatul, fiindcă am avut un coșmar. Se făcea în acel coșmar, mi-e groază să-mi aduc aminte, că nu am ajuns la timp și că am pierdut-o pe Beatrice, fără să pot să-i spun cat de mult o iubesc. În coșmar nu am putut să o opresc, am fost atat de distrus, încat mă simt de parcă nu a fost doar un vis. De parcă s-a întamplat și am rămas cu o inimă frantă în urmă. 

Dar cum voi avea grijă de inima mea? 

Cum o să pot să trec peste altă suferință în iubire? 

-Vrei apă cumva? sunt întrebat de Fiona și cobor din pat, după ce se asigură că fiul nostru nu s-a speriat mai mult decat mine și că adoarme la loc : 

-Nu. Cum este, e bine? 

-O să-l adorm, e obosit, nu va dura mult. 

Îmi răspunde Fiona și cand să mă apropii de cei doi, aud un zgomot la ușă. Mă îndrept spre ușă palid la chip, transpirat și cu o privire tulbure : 

-Mă scuzati domnule, vă deranjez. 

Mă uit la Petruț, după ce deschid ușa, iar el îmi face semn din priviri să ies din cameră. Mă uit după aceea lung spre Fiona, care nu înțelege ce tot se întamplă și zic pe un ton jos : 

-Trebuie să rezolv ceva. Nu mă aștepta. 

-În regulă, dar ar trebui să ai grijă de tine. 

-O să dorm altă dată.

Comentez eu și după ce închid ușa, primesc de la Petruț o hârtie stransă cu atenție, pe care se află o adresă notată haotic : 

-Pricepeti ce scrie? Am scrisul urat, mă scuzati. 

-EȘTI SIGUR CĂ ESTE AICI? 

-Nu doar că sunt sigur, știu că este încă. Ar trebui să vă grăbiti, o să plece spre dimineață. 

-Petruț, îți sunt recunoscător! AR TREBUI SĂ TE ÎNTORCI LA FLORINA. NU O MAI LĂSA SINGURĂ PENTRU MINE. 

-Domnule, eu să fiu fericit și dumnevoastră să suferiti? Mai este și Beatrice. Mă doare. 

-Petruț,Florina este înțelegătoare, dar sunt sigur că este rănită undeva în sufletul său. 

-Și eu cred așa. După ce vorbiti cu Beatrice, o puteti aduce aici? Puteți veni cu ea? 

-Nu știu cum o să reacționeze. O voi trezi din somn, dacă are somn ...

-Oricum domnule, eu cred că o să vrea să vină. Dar ce îi voi zice Fionei dacă mă întreabă de dumnevoastră ?

-Îi spui adevărul. CĂ SUNT PE URMELE LUI BEATRICE. 

-Îi va pica bine? O să o doară inima. 

-Petruț,nu vreau să o mint. O voi aduce pe BEATRICE la conac. Ele sunt prietene,nu? Ar trebui să se bucure. 

-Sunt prietene, dar Fiona este mama fiului dumnevoastră. 

-Nu contează că am un fiu cu ea, îi poți spune că Beatrice îmi place. 

-Lăsati, inventez eu ceva, e mai bine să afle de la dumnevoastră. 

-Să nu mai pierd vremea. O să iau mașina. Culcă-te și tu,maine poți să o lași mai ușor. Îți dau liber. 

Am condus fără să-mi pese dacă voi avea probleme, deși nu am avut, cu viteza. Nu am pierdut controlul volanului și am găsit adresa într-un final. Era o casă, una plasată într-un loc liniștit și în care nu era lumină. Cum bănuiam, poate Beatrice doarme, după ce s-a pregătit pentru plecare.