Bujor Zimbrean

4 - Să ne apropiem

Domnul Bujor a aflat că îmi place de domnul BRĂDUȚ și cand i-a auzit numele, s-a purtat de parcă nu sunt în toate mințile. M-a întrebat de două ori, am spus că el este și că aș dori să nu știe nimeni. Domnul Bujor a dat din cap și a trecut pe langă mine,fără să mai îmi ofere acel tratament. DIFERIT. A dispărut probabil la sotia lui și eu am rămas singură, în noapte.

 Am vrut să mă culc, dar nu am putut să dorm. Îmi bătea inima cu putere, mă temeam că o să-i facă o vizită și că o să-i ceară lui BRĂDUȚ să nu mai calce pe pămantul acesta. Mă pot aștepta la orice din partea familiei ZIMBREAN. Am dormit cu greu, poate spre dimineață. Am fost trezită după aceea de FLORINA,care mereu să asigură că nu dorm în plus. M-am uitat în oglindă și am zambit de una singură : 

-Ce față urată am,azi. Sigur Amanda o să se bucure. Nu am dormit cat trebuia. 

-Lasă, nu e nevoie de somn mult! Trebuie să trec și pe la ceilalti. Să ieși din casă, ai auzit? 

Florina se pricepe să-ti facă viața un cosmar, de cand e în slujba acestei familii, parcă seamănă cu fiecare membru : 

-Da,o să ies. 

Îi răspund eu și chiar asta fac, după ce îmi schimb hainele, care nu se compară cu hainele lor alese și de bogati.Încerc să nu mă gandesc la asta și privesc în jur. Ceilalti nu au apărut încă. Mă îndrept spre grădină, poate nu s-a trezit AMANDA așa devreme, dar cand să privesc fiecare colțișor cu atenție,remarc pe cineva cum se apropie : 

-Bună dimineața, Beatrice, frumoasa mea. 

Nu înțeleg ce spune la final, dar cand îi întalnesc privirea lui BRĂDUȚ, îmi spun că nu este adevărat și înlemnesc, în fața lui, că tot vine țintă spre mine : 

-Nu credeam că o să te revăd, îți merge bine? Ai nevoie de ceva? 

-Nu prea am dormit, dar mă descurc.Însă, ce faceti aici? 

-Sigur că ai nevoie de ceva, niste cercei poate! Dorești să mă însoțesti pentru a căuta o pereche, în oras? 

-Eu?Dar nu pot să plec, doar fiindcă îmi doresc. O să am probleme. 

-Să ne apropiem și noi,Beatrice.Știu că îți dorești să mă cunoști. 

Îi prind privirea și zambesc timidă, iar el după ce se asigură că nu ne vede nimeni, întinde bratul spre mine. Chiar mă atinge cu mana pe obraz : 

-Dacă îți voi cumpăra, o să-i porți, scumpa mea BEATRICE? 

-Nu este nevoie, nu vreau să îmi cumpărati nimic. 

-De ce mă refuzi? Cum poți să-mi frangi inima? Nu cunoști sentimentele mele? 

Devin roșie la chip și Brăduț este mulțumit de reactiile pe care i le ofer : 

-Eu vreau să fim apropiați, doar noi doi. Știu că lucrezi pentru familia ZIMBREAN,dar nu vei trăi aici pentru totdeauna. 

-Ba da, doar dacă o să mă căsătoresc, pot pleca. DAR NU CRED CĂ O SĂ SE ÎNTAMPLE. 

-Probabil ai auzit că nu sunt un familist, dar nu este vina mea! Eu am vrut, dacă ele m-au trădat? Și-au bătut joc de iubirea mea, nu au meritat nimic! 

-Nu vă acuz, eu vă cred. Am încredere în dumnevoastră. 

-Atunci, ai încredere în sentimentele mele pentru tine, BEATRICE?  Accepti să te vezi cu mine, pe furis? 

Îl privesc în ochi, doar este aici, langă mine și nu știu ce să răspund. Vreau să zic DA, însă e din cauza socului. Nici nu am habar că între timp, domnul BUJOR a ieșit din casă, ba chiar a ajuns în spatele meu :