Bujor Zimbrean

18 - Pustiu și dor

-Bujor,ce este cu tine azi,încă nu te-ai trezit?! 

Îmi urlă sotia mea în cap și încerc să păstrez pătura langă mine, dar AMANDA este mai rapidă decat mine și se asigură că mă ia frigul în clipa următoare, aruncand pătura cat mai departe de mine : 

-Nu se poate să dormi, trebuie să ajungi la muncă! ORI NU LUCREZI AZI? 

-Azi nu, mi-am luat și eu liber. NU POT CUMVA? 

Bombăn eu pe limba mea și caut pătura cu mana, dar AMANDA îmi trage una peste brat cu putere : 

-Mie de ce nu mi-ai spus? Putem să ieșim în familie! Să petrecem timp toți trei. 

-Nu vreau să ies azi, vreau doar să stau. 

-Și să dormi? AȘA ITI IUBESTI TU COPILUL? TE  GANDEȘTI DOAR LA TINE?! 

Scoate AMANDA flăcări pe nas și deschid ochii, înainte să facă vreo criză și să-i distrugă linistea micutului : 

-Unde vrei să ieșim? 

Îmi ating fața cu mana,se pare că a mai crescut barba între timp și AMANDA se mai îmbunează cand mă aude : 

-Mi-e sete, vreau suc.Eu zic să vorbim cand ești treaz.Încă dormi. 

-Puteai să te asiguri că sunt trezit frumos. 

-Lasă, nu e nevoie. TU TREBUIE SĂ TE PORTI FRUMOS CU MINE, NU EU! Eu sunt femeia din relatie nu tu. 

Strambă AMANDA din nas, se îndreaptă spre ușă cam țeapănă, dar cand să iasă din cameră este oprită de mama mea : 

-Ce tot se petrece? Iar vă certați, copii? 

-Nu, nu ne certăm, doar că Bujor nu mi-a spus ce planuri are! Mi-am făcut griji pentru el, dar crede că îmi bat joc de acesta. 

-Bujor, tu nu ai plecat? Ești acasă ? 

-Da,sunt mamă! Mi-am luat și eu liber o zi, ce are? 

Mă plang eu, cu fața în pernă și AMANDA o apucă pe mama de brat: 

-Am nevoie de ajutor, să cobor.Se poate să veniti cu mine? 

-Vin, draga mea, doar că trebuia să răman și cu Bujor. 

-BUJOR SE DESCURCĂ SINGUR. ESTE BĂRBAT.

-Bujor, o să vorbim mai încolo, dragule. 

Îmi zice mama, știu că nu am cum să scap și după ce o ia pe AMANDA din cameră,zambesc mulțumit : 

-Liniște, pot să stau și eu relaxat. 

Mă ridic în capul oaselor, se pare că am o durere de spate mai nou și vreau să cobor din pat, dar cand aud zgomot la ușă mă opresc: 

-Oare ce mai este? Nu trebuia să fiti la parter? 

Mă uit eu derutat spre ușă, iar cand este deschisă, dau cu privirea de FIONA. NU E MAMA, NU E NICI AMANDA. 

Mă schimb la chip și după ce Fiona închide ușa în urma sa, îmi cobor privirea în podea :

-Ce cauti aici? 

O întreb eu, fără să mă uit la ea și trag de pătură, biata pătură a fost victima sotiei mele,dar se pare că nu a pierit : 

-Putem să vorbim domnule? M-am asigurat că nu mă vede nimeni. 

-Ce mai este de vorbit, FIONA? 

-Știu că nu trebuie să fim văzuti împreună, dar nu pot să vă ascund!