Bujor Zimbrean

21 - Lacrimile iubirii

-Cum,Bujor m-a căutat iar eu nu am fost? 

Mă întreabă CODIN și îl aprob, în vreme ce mă uit la ziarul de dimineață și încerc să-mi pun ordine în ganduri. Aș vrea să-l iau la rost, să aflu dacă a fost DOAR la muncă, dar nu vreau să par că-i invadez spațiul personal. Nu vreau să-l cicălesc, nu vreau să-i fur libertatea : 

-Trece printr-o perioadă dificilă. Are nevoie de tine. 

-Sincer să fiu,Bujor era mai viteaz înainte. Nu știu ce este cu el acum. 

-Soția lui l-a mințit, l-a trădat, Brăduț vrea să-l distrugă,nu crezi că este singur? Are nevoie de ajutor CODIN! 

-Are nevoie,dar nici eu nu pot să-i sar în ajutor cand are chef. 

-Totuși,nu vrei să-l ajuti? 

-Ba da,sigur că vreau. Îți doresti să ies pe ușă, după să stau cu BUJOR? Asta vrei de la mine Beatrice? 

-Mi se pare ori ești cumva egoist,CODIN? Ai obtinut ce doreai, nu îți mai pasă de Bujor? 

Codin uită ce avea de făcut și vine țintă spre mine. Nu mai acord atenție știrii din ziar,pe care îl asez alături și trag aer în piept agitată : 

-DE CE TE CONSUMI ATAT DE MULT, BEATRICE? EȘTI SOTIA MEA, EȘTI CU MINE ACUM. NU MAI AI TREABĂ CU EI. 

Mă ținteste cu privirea, ba chiar se tranteste alături și îmi prinde mana în secunda următoare, pe care o sărută fără să mă aștept : 

-Suferă din cauza mea. FIINDCĂ SUNT A TA CODIN. 

-Atat de periculos e Brăduț? 

Se amuză CODIN,deși nu este amuzant și mă întunec la chip. Îmi retrag mana, pe care o țin în poală alături de cealaltă și zambesc un moment iritată : 

-ESTE. AI UITAT CE MI-A FĂCUT? ORI NU ȚI-A PĂSAT DELOC? 

-Beatrice, de ce ești supărată pe mine? Ai ceva,nu? 

-Chiar am,CODIN! Dar cine ești,cu adevărat? Eu te cunosc oare, sau mă înșel? Mă mint singură că te cunosc? 

Vreau să mă ridic și să fug în cameră, să mă încui acolo, dar CODIN mă apucă de brat și mă smucește spre acesta.Îmi pierd echilibrul, fiind pe cale să mă rănesc, ori să cad, însă nimeresc în bratele lui, așa cum dorea și se asigură că nu am pe unde să mai trec. Într-un fel am senzația că sunt prizoniera lui : 

-Ce este? Cine ți-a spus asta? Pe cine ai primit în vizită ? 

I se schimbă tonul vocii, știu sigur că il apucă furia și încerc să nu mă fastacesc, deși îmi simt inima în gat : 

-EA. CU CARE AI AVUT O RELATIE LUNGĂ. CARE NU ESTE SOȚIA TA. ȘI LA CARE AI ȚINUT. 

-Ce înseamnă asta? CUM ADICĂ, A FOST AICI?! 

Ridică el vocea la mine și privesc în podea, în stare de șoc. Nu înțeleg, de ce își varsă nervii pe mine? CE I-AM FĂCUT EU, DE ÎI DISPARE CALMUL IMEDIAT ?! 

-A fost! Mi-a râs în nas,mi-a vorbit de sus, m-a tratat ca pe o slugă. Vrei să continui? 

-Beatrice nu o crede! ESTE O MINCIUNĂ. NU RECUNOSC NIMIC. 

-Adică Bujor m-a mințit? L-am întrebat ca să aflu un punct de vedere. Mi-a confirmat. Tu ești singurul care mă minte, tu, sotul meu. 

-Îți place Bujor cumva? 

O tranteste CODIN pe un ton ferm și înainte să răspund, își apropie chipul de-al meu : 

-Nu uita, că a rămas în trecut și că ești aici, cu mine. NU MAI EXISTĂ BUJOR, BEATRICE.