Bujor Zimbrean

33 - Obstacole

Nu am dormit cu Bujor,dar am petrecut amandoi clipe,sunt sigură că nu le voi putea uita vreodată.Parcă eram doar noi, parcă nu mai știam de greutăți, parcă trebuia să avem parte și de ceva timp, pentru noi. Cand m-am trezit,Bujor nu mai era în pat,dar cred că m-a sărutat pe frunte înainte să plece din încăpere,ori poate a fost un vis.Am ieșit din cameră fără să știu cat era ora și am dat de Fiona pe coridor : 

-Bujor este la muncă,bună dimineața,Beatrice. 

Se oprește în fața mea,se pare că îl ține pe micut în brațe și el se uită spre mine cu ochii mari : 

-Bună dimineața,ai vorbit cu Bujor înainte să plece? 

-A venit să-și vadă fiul,sigur că am vorbit. 

-Fiona,chiar îmi pare rău.Îmi doresc să mă ierti,nu vreau să crezi altele despre mine.Nu vreau să-ți distrug fericirea. 

-Beatrice,nu este vina ta că Bujor a dormit cu mine.E bărbat,nu? Dacă tot te iubea, cum a putut să mă atingă pe mine? 

Se strambă Fiona și vrea să treacă pe langă mine, doar m-am blocat în clipa în care a terminat de vorbit. BUJOR A MAI DORMIT CU FIONA? DE CE NU MI-A ZIS ȘI MIE? 

DE CE NU A FOST SINCER? 

-Fiona!

O strig eu fără să fiu calmă,ea se uită lung în direcția mea și tarziu se prinde că vorbele ei m-au răscolit :

-Îmi pare rău și mie. E treaba ta ce faci,cu Bujor, dar crede-mă este un bărbat complicat orice ar spune el. 

Mai stă puțin, dar cum nu am o replică pregătită, se depărtează cu tot cu micut.Privesc în urma celor doi cu lacrimi în ochi și dezamăgită : 

-Bujor, ce se petrece în inima ta? Ce este cu tine, de mă afectează și pe mine? 

Vorbesc eu singură,mă întorc în cameră și mă decid să ies în oraș. NU POT AȘA. TREBUIE SĂ ÎNȚELEG ȘI EU,DACĂ TOT NU ȘTIU ADEVĂRUL. 

***

-Domnul Zimbrean are o ședință importantă în aceste clipe, nu pot să-l anunț. Dar, după ce se termină, o să intrați. 

Îmi spune femeia pe un ton ferm și mă scanează din priviri,dar eu nu mai aud. Îmi dau părul din ochi, pe spate și mă îndepărtez cu o privire nesigură : 

-Îmi puteti spune numele dumnevoastră, îl voi anunta cand se termină ședința. Unde plecați? Puteți aștepta, vă rog? 

Nu mai stau acolo și dau bir cu fugitii. Privesc în spatele meu, la clădirea în care am fost,cum devine mică în timp ce mă grăbesc să mă salvez de rușinea care mă cuprinde. Din păcate, nu sunt atentă pe unde merg, la ce tensionată sunt și mă izbesc de cineva fără să vreau. Mă clatin pe picioare și încerc să-mi recapăt echilibrul, dar persoana în cauză mă ajută la timp și mă prinde înainte să cad : 

-BEATRICE? 

Îi aud vocea lui CODIN,el este nu am auzenii și mă dau înapoi îngrozită de întalnirea noastră. El se încruntă, probabil nu știe ce este cu mine și mă chinui să mă calmez : 

-De cine fugi? Ce tot este cu tine? 

-Îți pasă,CODIN? mă răstesc la acesta și cand să-l ignor, nu vreau să stau de vorbă cu el, mă trage de brat și mă forțează să-i acord atenție : 

-UNDE PLECI BEATRICE? AI IDEE PE UNDE MERGI MĂCAR? 

-De ce ești singur mă rog? UNDE E IUBITA TA?