Bujor Zimbrean

32 - Beatrice este a mea

-Ți-a plăcut ceaiul,nu? mă întreabă Beatrice,doar i-am cerut să vină cu mine și suntem aproape de camera mea.Ne ținem de mană amandoi și pot să spun că mă simt mai bine, datorită ei : 

-Da,dar mai mult mi-a plăcut acel sărut. 

Zic eu pus pe sotii,Beatrice devine încordată și cand să deschid ușa de la cameră pentru Beatrice, o face FIONA.Se pare că ne aștepta, dar nu cred că pe amandoi, poate doar pe mine.Îl privesc pe fiul meu, care se află la Fiona în brațe și vreau să-i spun să mă lase să-l țin și eu, dar se uită nedumerită spre BEATRICE: 

-Avem loc și pentru Beatrice? Oare cum vom sta toți trei, de fapt patru cu micutul? 

-Eu nu stau cu voi. 

Îi spune Beatrice repede, eu mă holbez rănit la aceasta și Fiona isi drege vocea stanjenită : 

-Te-aș lăsa cu Bujor, nu am ceva împotrivă,dar fiul meu are nevoie de mine. EU SUNT MAMA LUI, NU O ZIC SĂ TE FAC SĂ TE SIMȚI PROST BEATRICE. 

-Știu,Fiona.Știu că ești sinceră,nu iti face griji. O să dorm în altă cameră. 

Nici eu nu știu ce să fac. Vreau să stau în aceeasi cameră cu fiul meu,dar Fiona are dreptate.ARE NEVOIE DE MAMA LUI, BEATRICE NU ESTE ÎNCĂ MAMĂ, DEȘI AM NEVOIE DE BEATRICE LANGĂ MINE : 

-Bujor? se uită Fiona îngrijorată spre mine, la fel ca Beatrice și fac un pas spre FIONA: 

-Dă-mi fiul, am nevoie să-i simt mirosul, să-l iubesc. 

Fiona îmi lasă micutul în brațe,care devine mai agitat din moment ce mă vede, cred că este bucuros și o privesc un moment : 

-Poți să te culci Fiona,eu o să-i arat camera lui Beatrice. ȘI REVIN CU FIUL NOSTRU DUPĂ ACEEA. 

-Să nu stai mult, trebuie să-l culc. 

-Nu stau.CREZI CĂ NU-I ȘTIU PROGRAMUL? 

O atac eu fără să mă abtin,Fiona se dă inapoi și închide ușa de la cameră. Răman doar cu Beatrice ,  asta am și vrut de fapt : 

-Seamănă cu mine, ce părere ai? 

O întreb eu pe Beatrice și ea se uită cu ochii mari spre copil: 

-Sigur că seamănă Bujor! O să se facă băiat mare, vei avea sprijin și ajutor în viață.

-Vrei să-l iei în brațe? Să vedem dacă are gusturi ca tati sau nu.

Spun eu plin de entuziasm, Beatrice se fastaceste și pană la urmă reușesc să-l las pe fiul meu în brațele ei. Care nu pare deranjat și care se uită spre mine, de parcă nu vrea să mă piardă: 

-TOT PE TINE TE VREA. TE IUBESTE MULT. 

-Și eu îl iubesc pe el. 

Îmi potrivesc pașii cu mersul lui Beatrice și ne oprim la cea mai apropiată încăpere din zonă, care să nu fie departe de camera mea: 

-AICI. AR TREBUI SĂ FIE CURAT, LE ZIC MAINE SĂ SE OCUPE DE RESTUL. DACĂ AI NEVOIE DE ALTCEVA ÎMI SPUI. 

Îi deschid eu ușa, doar îl ține pe micut în brate și apăs pe întrerupător în secunda următoare. Știu că nu este o cameră pentru Beatrice, nu este mobilată și are un stil simplu, dar ea nu pare supărată : 

-Îmi place. 

-Ești sigură? Aș vrea să stai cu mine. 

-Bujor, este în regulă, serios. Îmi place nu te mint.