Bujor Zimbrean

9 - Din cauza sa

Dacă nu apărea mama lui atunci, nu știu cum avea să fie viața mea după cele întamplate. Însă e mai bine,că nu am avut parte de alte momente cu domnul Bujor,care mă lasă cu un gust amar de fiecare dată și care îmi umbresc sufletul, fericirea.Am fost nevoită să mă ascund undeva, în spatele unui dulap, în clipa în care mama lui a intrat în cameră. Au vorbit în prezența mea,dar domnul Bujor nu a putut să-și controleze emotiile,dacă are emotii vreodată. Pană la urmă, a plecat. Și înainte să fiu oprită de acesta, am fugit în urma doamnei, pe ușă. M-am salvat de acest tiran, domnul Bujor Zimbrean chiar nu știe altceva decat să domine și să supună. 

Am cerut să fiu trimisă în alt loc, unde nu pot să fiu găsită de Zimbrean și în aceste clipe, mă aflu la camp. Deși este soarele puternic și abia dacă mai pot, din cauza căldurii, nu am de gand să mă întorc. Am obosit, sudoarea se prelinge pe chipul meu, probabil m-a prins și soarele, dar nu voi lua o pauză. 

-Beatrice? Dar aici nu este un loc,pentru o persoană delicată, ca tine! 

Sar în sus cand ii aud vocea și mă uit surprinsă, la domnul Brăduț. Care se află la costum, unul pe care nu l-am mai văzut pană acum, la doi pași de mine. Pare în regulă, dar privirea lui este una periculoasă. Am senzația că ii joacă un foc în privire, unul care poate să mistuie și vieti : 

-Dumnevoastră? Nu trebuie să fim văzuti împreună! 

-Nu te speria, sunt sigur că nu o să inspecteze Bujor azi,pe aici. Și dacă e să o facă, îl voi înfrunta cum se cuvine. Eu sunt bărbat, nu mă tem. 

-Îmi pare rău domnule Brăduț,dar eu nu mai pot continua astfel! Am obosit. 

-Te rog, nu mă mahni, frumoasa mea Beatrice! Orice îți apasă sufletul, mă macină și pe mine. Vom trece peste obstacol,amandoi! 

-Nu este un obstacol, nu o să accepte vreodată să mă ofere ție! Te rog, să ne oprim. Poți căuta pe altcineva, nu pot să merg mai departe  . 

-Acestea sunt sentimentele tale, pentru mine? Dar acel sărut? Cine ți-a umplut mintea cu vorbele acestea? 

-Eu. . . 

Deschid gura, să mă explic într-un final, nu vreau să creadă despre mine că îmi bat joc de ceea ce simte pentru mine, dar îmi apar în fața ochilor momentele cu domnul Bujor. Care a susținut, s-a făcut înțeles, cel puțin FAȚĂ DE MINE, că vrea să mă atingă, să fie primul din viața mea, primul bărbat cu care voi dormi. În același timp, trăiesc mai nou în suflet cu speranța că prietenul dumnealui, CODIN, nu este la fel și că nu o să-mi regret decizia, aceea de a mă distanța de BRĂDUȚ,pentru a putea să fiu aproape de CODIN. Îmbrățișarea dăruită de CODIN, în clipa în care îmi era greu și mă simțeam singură, contează mai mult în ochii mei, decat un sărut din grajd, care putea să devină mai mult. Pe zi ce trece, devin  nesigură în privința lui Brăduț și dacă am avut ceva pentru acesta, începe să se stingă : 

-E altul, m-ai înlocuit atat de repede! Ori, l-ai ales pe BUJOR ? Doar fiindcă are bani și renume, doar din cauza familiei sale, ai trecut peste sinceritatea mea?! 

Mă apucă de brat acesta și răman blocată, deoarece vorbele spuse de BRĂDUȚ lovesc în inima mea și așa fragilă. Încerc să nu tremur și îi caut privirea, dar Brăduț nu vrea să se uite în ochii mei : 

-Am pus suflet pentru tine, am crezut că poate o să am o familie, și tu? Cum să renunți în felul acesta? Nimic nu am însemnat, pentru tine, BEATRICE?! 

Ridică Brăduț vocea la mine și oamenii alături de care am muncit, încep să uite de muncă și să ne acorde atenție. Unele chiar barfesc, suntem arătati cu degetul și mă fac mică, dar nu pot să mă ascund :