Bujor Zimbrean

36 - Suspiciune

-Ce frumos este,nu,BUJOR?  intră FIONA în vorbă cu mine, doar suntem urmăriti de atația oameni și o privesc un moment, încercand să nu mă stramb : 

-DE ACEEA AI VRUT AICI? SĂ TE VADĂ TOȚI CU MINE?

-Îmi place mancarea din locul acesta. Pană și fiul nostru e bucuros. 

Se apără Fiona pe un ton ferm,eu îl privesc pe fiul meu și zambesc spre acesta: 

-Nici măcar nu știe ce se petrece, dar nu face zgomot. E cuminte. 

-Sigur că este,Bujor. Îmi pare rău că Beatrice nu a vrut să vină. 

-Nu a vrut ca să nu te rănească pe tine. Beatrice este o fată simțită, are maniere. 

-Ce vorbe spui despre aceasta, e limpede. Chiar o iubesti pe Beatrice. Pană și privirea ta, am observat. Acei ochi nu se uită așa la mulți oameni. 

-Se va uita unul și la tine așa. Ai răbdare. 

-Ești sigur,Bujor? Nu știu, nu am vrut iubirea, vreau doar să mă asigur. 

-Deci am avut dreptate. Ai nevoie de bani, de unul care să te întrețină. 

-Nu doar atat, mă gandesc la viitor. SUNT FEMEIE BUJOR. Cine ne ia pe noi în serios? Vreau să fiu tratată cum merit. 

-Nu te pot învinovăti. Cine nu vrea să fie răsfățat? Cine nu vrea să fie iubit? Cine nu vrea să fie ținut în puf? 

-CINE NU VREA SĂ FIE IUBIT, ASTA E DE FAPT. 

Îmi aruncă o privire înțepată, eu vorbesc între timp cu fiul meu și mă gandesc la BEATRICE. Oare este bine? Oare ce face? OARE BEA CEAI FĂRĂ MINE? 

Cand nu sunt cu Beatrice, am așa o apăsare, nu pot să o explic în suflet. O am și în acest moment. Oare am băut prea mult? Sunt paranoic? 

Înainte să mă pierd în ganduri, îl remarc pe CODIN, se pare că nu este singur. SE AFLĂ CU AIA CARE I-A DAT VIAȚA PESTE CAP. Abia au ajuns. Își caută masa din priviri. Încerc să nu mă holbez în acea direcție, dar și CODIN se uită spre mine, așa că mă îndrept de spate :

-O să vină. 

Șoptesc încordat,Fiona se apleacă spre mine, doar este în partea cealaltă : 

-CINE? DE CE TE-AI SCHIMBAT LA FAȚĂ? 

-Bună și vouă, dragilor. 

Începe ea prima, să mă enerveze cum deschide gura și CODIN întinde bratul spre mine: 

-Nu mai dăm mana,BUJOR? Chiar nu mai suntem apropiați? 

Mă uit spre mana lui fără să știu dacă trebuie să-i accept salutul sau nu,iar ea dă din gură pornită : 

-Beatrice era cu unul mai devreme, nu știu ce făceau în drum, dar în fine. 

-Mă poți aștepta la masă, dragă? 

-Codin, de ce mă trimiți de langă tine? Uite ce băiat drăgălaș! 

Uită ea de CODIN și vrea să se apropie de fiul meu, dar FIONA se ridică de la masă terifiată : 

-Nu îl atingeti! Cine mai sunteți? Ia mana de pe copil. 

Eu profit de moment, le las pe cele două să se certe,știu că nu va ajunge la fiul meu și mă uit dur spre CODIN: 

-CU CINE ERA BEATRICE? 

-Bujor, nu te înfuria imediat. Nu ai încredere în ea? 

-CODIN, NU ÎNCERCA SĂ MĂ SCOTI DIN MINȚI.