Bujor Zimbrean

16 - Un drum fără tine

-Atat de mult,ai stat în oraș? 

Mă chestionează sotul meu și dau din cap spre acesta, nu îmi pare bine că nu sunt sinceră cu el, însă Bujor a avut dreptate.În plus, îl cunosc și eu pe CODIN. O să iasă urat, dacă află ce mi-a făcut Brăduț. Și nimeni nu este vinovat, mai mult decat mine. Eu singură, l-am primit pe Brăduț în inima mea și tot Brăduț, a ieșit din ea, de parcă era doar în trecere : 

-Nu am vrut să te îngrijorez. Ai vorbit cu, Bujor? 

-Totuși,am mai văzut rochia aceasta pană acum? DE UNDE E? E nouă. 

-Da,m-am gandit să o cumpăr. Îți place? Dacă nu îți place, o schimb! 

-Lasă, nu rochia te face frumoasă, tu ești deja o frumusete! 

Mă trage sotul meu în brațele lui și închid ochii. Este bine, mă simt în siguranță langă Codin. Nu am senzația că o să apară Brăduț din nou. Vreau să uit de acel sărut, vreau să uit de buzele lui Bujor peste ale mele : 

-Să nu mai stai atat de mult, mi-am făcut griji. 

Mă sărută pe frunte și îl îmbrățișez la randul meu, precum un copil. Sunt bucuroasă, nu mint, că sunt cu acesta : 

-Am vorbit cu Bujor. Se pare că a dormit chipurile, cu una dintre servitoare cand era beat. 

-Nu e nevoie de detalii, nu îmi pasă. 

Încerc să nu mă dau de gol, eu am aflat deja, doar am auzit-o pe FIONA cu urechile mele și CODIN se uită la mine intens : 

-Dacă află soția lui, o să iasă scandal. 

-Îmi pare rău pentru AMANDA. În plus, el nu se gandeste la copil? 

-Nu știu ce este cu Bujor, parcă a luat-o razna în ultimul timp. Nici eu nu prea mai știu cum să-i vorbesc. 

-Suntem doar noi,singuri. Să nu ne gandim la Bujor sau la familia lui. AVEM NOI O FAMILIE. 

-Știu că avem, însă mai știu că vrei un copil. 

-E în regulă dragule, pot să aștept. Niciodată nu te voi forța. 

-Nu e asta, doar că mă tem. Dacă nu o să fiu un tată bun? 

-Te temi doar de atat? Sau nu vrei un copil? Te rog, nu mă minți. 

-Nu prea vreau,sincer. Însă, cu tine aș vrea să am unul. DAR NU ACUM. 

-Codin,îți închipui,nu? Că nu depinde doar de noi și că pot să răman, oricand. 

-Dar, de ce ne-am oprit la copii din nou? Să luam masa, cred că s-au răcit toate! 

-După ce mancam,stai cu mine, te rog? Nu vreau să pleci. Nu vreau să fiu singură. 

-Ce vorbe sunt acestea, Beatrice? Te simți bine? 

-Întreb doar, să știu și eu, dacă ești ocupat. 

-NU, NU SUNT. FIINDCĂ LE-AM SPUS NU, AM VRUT SĂ TE PRIMESC AȘA CUM SE CUVINE. 

-Mulțumesc sotul meu drag! 

Îi zambesc lui CODIN, iar el mie și după ce ne asezam la masă, ne sunt aduse alte feluri de mancare : 

-Te-ai lovit cumva? Nu îmi aduc aminte de semnul acela. 

Arată Codin spre trupul meu și înainte să pun mana pe furculită, îngheț pe scaun.Încerc să nu mă schimb la chip și îmi feresc privirea, în timp ce inima începe să-mi bată cu putere și mă ia transpirația :