VI - Atac

212 25 59
                                    

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


O nouă zi în paradis. Miroase a cafea. Ah! Mark e deja treaz, îmbrăcat și gata de plecare.

- Fă-mi și mie o cană, am nevoie de cafea.

- Oh, ai venit devreme azi! îmi întinde cana deja pregătită pentru mine.

- Mda, poate aș fi stat mai mult, dacă nu aș fi fost atacată! În plină zi, poți să îți imaginezi? E revoltător unde s-a ajuns! Zâmbesc ironic.

- Atacată? De cine?

- Un idiot în parc... oftez dând ochii peste cap.

- Incredibil! Săracul nu știa cu cine se pune, râde. Ești bine, draga mea? întreabă cu sarcasm.

- Haha, poți să fi sigur că l-am surprins, mai ales după ce am făcut pe proasta și credea că nu mai pot de frică la început.

- Și de ce ai făcut una ca asta?

- Păi, pentru câteva secunde... m-am gândit că Johnny al nostru vrea să se joace de-a Zorro și să mă salveze.

Asta îmi aduce o rafală de râs, drept răspuns.

- Ce? Nu știi niciodată ce fantezii poate să aibă! Știi, de ieri am senzația că mă urmărește cineva...

- E, se pare că ți-ai găsit admiratorul secret până la urmă. Din păcate, nu e cel care trebuie nici de data asta.

- Să ți-o trag!

- Ai vrea tu. Nu o să se întâmple, totuși, pentru că trebuie să ajung undeva, îmi pare rău.

- Du-te dracu'!

- Bine, poate diseară, dacă ești cuminte, mă tachinează închizând ușa în urma lui.

Sigur mai lucrează și la altceva.

Am continuat să alerg singură restul săptămânii. Fără incidente. Fără John. Mark face mișto de mine că nu o să apară, că nu sunt așa irezistibilă precum mă cred, că poate mi-am jucat cartea greșit și ar fi trebuit să îi dau ceva mai mult. Dar eu nu dau greș niciodată.

Sunt sigură că o să apară. Doar că poate nu azi. La naiba cu alergatul! Vreau o cafea de la locul meu preferat și ceva de mâncare. Multă mâncare.

Să fiu a naibii! Ia te uită cine e aici... Dragul nostru John tocmai și-a luat o cafea mare și se așează să o savureze cât timp mă așteaptă.

Dacă aș fi fost eu, aș fi întors capul și m-aș fi prefăcut că nu îl văd ca să îl țin puțin pe jar, dar Amy nu e așa. Ea nu are secrete, nimic de ascuns, nici nu a așteptat toată nenorocita de săptămână ca el să își facă apariția, așa că e surprinsă că îl vede aici. E sinceră, nu păstrează nimic doar pentru ea, e amabilă și prietenoasă, deci ar trebui să salute când întâlnește pe cineva. Se bucură oricând să vadă o față cunoscută.

IluzoriuWhere stories live. Discover now