XXIII - Dragonul

111 19 22
                                    

Rất tiếc! Hình ảnh này không tuân theo hướng dẫn nội dung. Để tiếp tục đăng tải, vui lòng xóa hoặc tải lên một hình ảnh khác.




        Mă întâmpină la ușă cu două pahare în mâini.

      — Mark, știi că nu îmi place whiskey, mă tângui.

      — Te rog să îl bei, spune în timp ce își golește paharul și îl umple la loc.

         Puteam să o fac și trează dar trebuie să fie mai ușor așa.

      — O să ai nevoie, amândoi avem.

      Noroc! Spune și își golește din nou paharul, în timp ce eu mă chinui să beau aproape jumătate din al meu.

      — Nu, iubito, trebuie să îl bei pe tot, haide, ca pe un medicament și mi-l toarnă pe tot pe gât.

      — Doamne! mă plâng.

      Arde ca dracu’. Are și un gust ciudat.

      Primesc un pupic.

      -— Bravo!

      Îmi ia haina și o așază cu grija în cuier, ca să mai câștige câteva secunde cred.

      — Și acum… cât de rea ziceai că ai fost mai exact?

         Atitudinea asta a lui mă topește întotdeauna. E ceea ce mă anunță că e ora de joacă.

      Încep să fiu foarte amețită deja.

      Mă apucă de brațe și strânge atât de tare încât mi se pare că degetele lui o să îmi ajungă la oase dintr-o clipă în alta. Îmi vine să râd totuși.

      Din nu știu ce motiv, găsesc situația foarte amuzantă. Nu mă deranjează durerea, pare cumva că mă ține trează.

      — Îmi distrugi dispozitivul de urmărire! mă bufnește râsul.

      Slăbește strânsoarea brațului meu stâng și îl strânge mai tare pe celălalt.

      — Te-am întrebat ceva, insistă, scuturându-mă.

      Vocea îi e joasă, calmă, calculată. Puternică, sexy. Înțeleg ce face. Am știut de la început. Trebuie să mă străduiesc ca să îi fac jocul totuși.

      — Unde ai fost?

      — La el acasă, spun lăsând privirea în jos, ca și cum aș fi rușinată, mușcând-mi buzele ca să nu zâmbesc.

      Mă trage în mijlocul camerei, cât mai departe de pereți. Dă drumul brațelor mele și le pune pe ale lui în jurul meu. Îmi dă la o parte șuvițele de păr de pe gât și mă sărută atât de dulce că mi se înmoaie genunchii. Apoi mă întreabă la ureche:

      — Ce ai făcut la el acasă?

      Simt că nu mă mai țin picioarele. Mă agăț de gâtul lui pentru susținere.

IluzoriuNơi câu chuyện tồn tại. Hãy khám phá bây giờ