XXXII - Intenții Bune

108 18 19
                                    

Ops! Esta imagem não segue nossas diretrizes de conteúdo. Para continuar a publicação, tente removê-la ou carregar outra.




       Mi-aș fi dorit să dureze mai mult, totuși. Dar presupun că nimic atât de intens nu ține mult.

       Acum viața e grea.

       Mark m-a răsfățat și revenirea la realitate e dură. Când mă simțeam rău, pentru că nu voiam să mănânc nimic, a încercat orice ca să mă facă să înghit ceva. A început cu burgeri și clătite. A funcționat, așa că a continuat cu pizza, tacos... E nasol să revii la o dietă echilibrată după asta. Și să reiei antrenamentele, mai ales când ele constau doar în mers pe jos pentru început. Îmi lipsesc și calmantele.

       Doamna Miles m-a verificat din cap până în picioare și spune că sunt bine, dar recomandă să o iau ușor deocamdată. Prin urmare, asta fac: merg mult pe jos, de mai multe ori pe zi și mănânc mâncare adevărată.

       E plictisitor. E plictisitor și să fiu înapoi acasă. Nu îmi mai place să fiu singură.

       Orice a fost între noi s-a terminat subit.

       Antrenamentele merg mai departe. Eu și Mark nu ne vorbim în timpul zilei și nu m-a vizitat niciodată de când am revenit la muncă.

       Toți cred că ceva a mers prost între noi. Nimeni nu știe ce. Nici eu nu știu. Mi se pare că mă evită.

       Pe de altă parte, Ashton încearcă să  mă prindă singură cu orice preț de când m-am întors. Nu sunt pregătită să vorbesc cu el, așa că fac tot posibilul să îl evit. Dacă am ceva timpi morți, îi petrec cu Bill și Clau, îmi fac de lucru cu ei.

       În curând își va termina treaba aici și probabil că se va întoarce în secțiunea lui. Până atunci, el și Mark lucrează împreună, dar separat. Interacțiunile dintre ei sunt limitate și încărcate de tensiune. Dacă îi vezi în același loc, te aștepți să explodeze o bombă din clipă în clipă.

       În timp ce schimb două vorbe cu Claudia, îl zăresc pe Mark pe coridor. Ashton se îndreaptă spre el cu viteza unei locomotive cu aburi și îi trântește în brațe un dosar.

       — Tu să coordonezi asta că e opera ta!

       Mark îl deschide intrigat. Dacă din dosar ar fi ieșit un virus capabil să eradicheze omenirea, tot cam așa ar fi trebuit să i se schimbe expresia.

       Amândoi clocotesc. Amândoi se abțin.

       — Mă întreb despre ce o fi vorba... gândesc cu voce tare.

IluzoriuOnde histórias criam vida. Descubra agora