Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aș fi vrut să îmi spună că nu a atins-o pe senatoare, că misiunea pentru care mă pregătesc nu mă va ucide, că nu mi-a ascuns nimic despre asta... L-aș vrea înapoi pe Mark de acum ceva timp, pe care îl știam, în care aveam încredere. Mi-aș dori ca eu să mai fiu cea de dinainte să îl revăd pe Ashton. Cum dracu' am ajuns aici?
Revine dimineață, cu o oră înainte să trebuiască să plec la sediu. Când bate la ușă, sunt în aceeași rochie zdrențuită ca sufletul meu.
Nu am nicio intenție să deschid, dar brusc mă simt dezbrăcată și mă hotărăsc să iau ceva pe mine.
- Pleacă! îi spun prin ușă.
- Mai am o cheie, avertizează.
La dracu'! Deschid.
Nu îi place fața mea. Nu cred că îmi mai pasă.
Mă trântesc pe canapea, cu brațele încrucișate. Nu îl invit să intre sau să ia loc. Își găsește singur calea.
Trage măsuța de cafea spre el și se așează pe ea în fața mea, păstrând distanța.
Ne privim lung, fiecare așteptând ca celălalt să înceapă discuția.
- Cum ești? rupe într-un final tăcerea.
Mi-era mai ușor să comunic fără cuvinte, dar, cumva, sunt mult mai calmă acum și prea obosită ca să mai țin garda sus. În plus, a văzut deja tot ce era mai rău din mine, pot spune orice.
- Până ieri, dacă nu aveam nimic în viață, măcar credeam că sunt un agent bun, spun, acum nu mai sunt nimic.
- Ca nu ești agentul care vrei tu să fi... se apleacă spre mine, sprijinindu-și coatele de genunchi, e cea mai mare calitate a ta.
Mă tratează cu grijă, se apropie cu precauție, ca și cum aș fi o bombă pe care trebuie să o dezamorseze.
- Ce credeam a fi cea mai de seamă realizare a mea e până la urmă cel mai mare eșec. Ridic din umeri. Misiunea asta m-a definit în toți anii ăștia. Las brațele să îmi cadă învinse pe coapse.
Îmi cuprinde mâinile într-ale lui, în semn de consolare.
- Tehnic, ți-ai îndeplinit misiunea...
Nu vreau consolare de la el, așa că le retrag.
- Da! Cum? De ce nu m-a omorât din prima dacă a știut de la început? Că sunt simpatică? Am o față drăguță?
- În primul rând, zâmbește în colțul gurii, "simpatică" e ultimul cuvânt care mi-ar veni în minte pentru a te descrie. Ești arțăgoasă în majoritatea timpului și, în al doilea rând, trebuie să îți spun că... mă privește atent ca și cum mi-ar evalua trăsăturile pentru prima dată, nici măcar nu ești așa drăguță în momentul ăsta!
