Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
اوووه! هذه الصورة لا تتبع إرشادات المحتوى الخاصة بنا. لمتابعة النشر، يرجى إزالتها أو تحميل صورة أخرى.
— Uite ce avem aici pentru tine, draga mea. Dă-mi voie să îți arăt cum funcționează.
Niște lanțuri cu cătușe în capete coboară din tavan. Dave îmi închide mâinile în ele. Alte cătușe stau înlănțuite de podea. Mi le montează și pe acestea la picioare.
— Vezi butonul ăsta de aici? Întreabă în timp ce apasă pe el cu o satisfacție bolnavă.
Cătușele încep să se înalțe împreună cu brațele mele. Se opresc când ia degetul de pe buton.
E un lucru bun că stau cu mâinile în sus. Vor amorți în câteva minute, ceea ce mă va ajuta cu durerea. Și cu sângerarea.
Simt sângele cum mi se prelinge pe braț înainte să se închege. Mă gâdilă și mă strânge și arde, o multitudine de senzații care mă face să mă gândesc că se revarsă în șiroaie, când sunt sigură că realitatea e mult mai puțin dramatică decât imaginația mea. Nu ar trebui să mă focusez pe asta.
— Pot să te întind ca pe o gumă de mestecat, vezi? Rânjește entuziasmat. Deci... devine brusc din nou serios, abandonând jocul cu butoanele ca să se apropie de mine.
Mă surprinde cu o lovitură în față.
— Asta e pentru că ai dat în băieții mei! Să nu mai faci asta, mă avertizează ca pe un copil. Și acum, pentru început, vreau să știu pentru cine lucrezi, își schimbă iarăși mina.
Omul ăsta e complet sărit de pe fix.
— Eddy, dragule, ești așa drăguț să vi să îmi dai o mână de ajutor aici? Se milogește scuturând mâna cu care m-a lovit.
Nenorocitul nu știe nici să dea un pumn. Pe bune?
— Pentru cine lucrezi, drăguță? perseverează.
Nu spun nimic, așa că se uită la Edd, care mă lovește cu putere în stomac și mă privește curios pentru a-mi verifica reacția.
— Ține-o tot așa, îmi place dur, îl lămuresc.
— Fă cum spune doamna... aprobă măscăriciul.
Edd se supune și lovește din nou. Și din nou...
Nici măcar nu e stomacul care mă doare cel mai tare. Deși cătușele sunt suficient de jos cât să îmi permită să stau cu picioarele pe podea, în urma loviturilor îmi pierd echilibrul, așa că mâinile trebuie să îmi suporte toată greutatea, plus șocul loviturii.
Cătușele îmi rod pielea și simt că dintr-o clipă în alta mâinile or să îmi iasă din încheieturi.
Următorul pumn mă izbește în față și nasul începe să îmi sângereze împreună cu buza. Un alt pumn în stomac și pot să îmi gust propriul sânge. Nu mai pot să mă țin pe picioare așa că atârn acolo, iar brațele și încheieturile mă omoară.
