Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Deze afbeelding leeft onze inhoudsrichtlijnen niet na. Verwijder de afbeelding of upload een andere om verder te gaan met publiceren.
Nu sunt curajoasă. Deloc. Nu sunt altceva decât o lașă. Una cu experiență. Se face doar că, în atâția ani de practică în a fi lașă, am învățat că să te ascunzi de probleme nu le rezolvă. Niciodată. Acum știu că trebuie să mă tem mai tare de consecințele lucrurilor lăsate neterminate.
Mă tem mai tare de necunoscut. Mai bine să mor acum decât mai târziu.
Acum e controlabil, e sigur. Mai târziu poate fi mai rău. De moarte nu mi-e frică, e doar sfârșitul tuturor lucrurilor, al tuturor problemelor. Ce dracu’ e nasol la asta?
Așa că, dacă mor astăzi, nu îmi faceți o medalie pentru curaj, ci încercați să înțelegeți ce frică m-a adus aici și poate, doar poate, vărsați o lacrimă sau două, nu pentru moartea mea, dar pentru viața pe care am trăit-o și sărbătoriți-mi moartea pentru ceea ce este, o eliberare.
— Dă-mi parola să intru la John!
— O să faci o prostie, nu? Întreabă Billy.
— Doar urmez ordinele...
— Ally, te rog, ai grijă, imploră Claudia cu lacrimi în ochi.
— Termină-i pe toți, fato, mă îndemână Billy, arătându-mi codul fără prea multă convingere.
— Mersi.
Stă pe podea în colțul camerei goale uitându-se la pereți. E noaptea târziu.
Nu aș putea spune dacă a dormit vreun pic de când l-au adus. Are niște vânătăi pe față, în rest e perfect în regulă.
Nu se uită la mine când intru. Continuă să privească în gol.
— John, șoptesc, ești bine? Mă prefac impresionată de felul în care arată.
Nu răspunde. Pretinde că e furios. Eu cred că e doar rănit. Mă privește în ochi încercând să mă descifreze.
Mă las pe vine lângă el și îi cuprind fața cu mâinile.
— Uită-te la mine! Vreau să te scot de aici. Poți să mergi? Ești ok?
— Sunt bine.
— Haide!
Se ridică în picioare.
— John, spun, în timp ce scot o armă din buzunar, pot să am încredere în tine?
— Eu am avut în tine fără să întreb.
Ezit să îi dau arma.
— Va trebui să riști, dacă vrei să dublezi șansele pe care le avem să ieșim de aici vii.
