Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
John devine confidentul meu fără să știe pentru că, deși nu rostesc tot ce am pe suflet, ci îi spun cu totul altceva, mă face să mă gândesc la toate lucrurile astea și, acasă, când sunt singură, mă face să mă gândesc la el, rememorând totul dintr-o altă perspectivă.
E altfel decât la terapie. E altceva să ai un prieten decât un terapeut. Știu că nu e de-adevăratelea, dar mă mulțumesc cu ce am. Simt că mă face să mă deschid, măcar față de mine, poate să vindec niște răni, poate să le redeschid, poate să îmi amintesc cu nostalgie.
— Da, el e primul bărbat de care m-am îndrăgostit cu adevărat, îi răspund.
— Nu înțeleg cum ați ajuns voi doi împreună. Nu aveți nimic în comun.
Trebuie să fie curios și poate chiar i se pare o idee bună să mă facă să mă gândesc la toate astea acum, când se presupune că magia s-a dus, poate ca să văd lucrurile diferit și să îmi dau seama ce proastă am fost. Însă ar trebui să știe totodată că să mă facă să îmi amintesc toate momentele frumoase din relație ar putea fi și periculos.
Am să îi fac jocul oricum.
— Ne-am cunoscut la muncă.
Ajunsesem la momentul acela în cariera mea când ești pe punctul de a deveni cât de bun poți fi, când ai toată motivația și ți se pare că ești pe cale să schimbi lumea. Ar fi trebuit să știu mai bine decât să mă grăbesc atât de tare să ajung în vârf . Ar fi trebuit să stiu că nimic extraordinar nu mă aștepta acolo. Dar nu am știut. Habar nu aveam că, odată atins țelul, nu voi mai avea nimic de descoperit și nici unde să merg mai departe. Nimeni nu-mi spusese cât de singur ajungi să te simți.
— Am avut multe neînțelegeri la început.
Nimic mai adevărat:
— Te înșeli amarnic! Și nu am de ce să te ascult!
Era replica mea preferată. O repetam de dimineață până seara. Dar Mark nu se înșela niciodată. Ce mă scotea din minți era felul în care mă forța să fac ca el.
— Mi s-a spus că primesc un partener, nu un șef!
De-abia reușisem să aflu de la prietenii mei IT-iști câteva informații despre el. Când am apărut eu la sediu, el de-abia plecase într-o misiune sub acoperire, unde fuseseră infiltrati și alți agenți de top, dar care nu s-au mai întors. Ceea ce trebuia să dureze un an și ceva, s-a prelungit până la aproape trei ani. Am auzit că s-a întors aproape la fel de dat peste cap cum am fost și eu după misiunea mea, ceea ce, sincer, m-a făcut să am o părere mai bună despre mine.
Credeam că e o problemă a mea, că mă las prea mult afectată.
