Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Elisabeth ne prezintă mie și lui Mike o versiune îndulcită a lucrurilor. Ne-a dat un plan al clădirii. Ne spune cum o să intrăm.Trebuie să ajungem într-un anumit birou, să rănim pe cineva, să furăm niște date.
Intrarea e pusă la punct. Vom fi sub acoperire. Bănuiesc că partea asta e adevărată. În ceea ce privește restul… nu sunt sigură. Mark mă va lămuri diseară.
Încă nu mi-a fost înlocuit dispozitivul de urmărire, deci sunt singura care poate circula liber. Eu sunt cea care îl va răni pe Mike.
Petrec majoritatea nopților cu Mark. Facem planuri. Vorbim despre misiune. Stăm în pat îmbrățișați. Ne uităm la tv. Bem vin. Facem dragoste. Atât de tandru, atât de normal. Aproape romantic.
— Planul pe care ți l-a dat… e incomplet. Vezi, aici, în spatele clădirii, lipsește o întreagă aripă. Ăsta e biroul în care trebuie să ajungem. În stânga lui e un coridor. La capătul lui e o baie mică. Pe acolo o să ieșim.
— E fereastra aia suficient de mare?
— Nu. Va trebui să aruncăm peretele în aer. Asta e cheia noastră către supraviețuire, explozibil, în cantități precise. Și va trebui să ne pregătim ieșirea din momentul în care intrăm, cât încă suntem sub acoperire. Înainte să intrăm în birou va trebui să mergi la baia aia și să pui explozibilul la locul lui. Cât faci asta, eu am să plasez alte bombe în afara biroului. O să le activam la momentul potrivit ca să ne eliberăm drumul către ieșire. Nu aruncăm în aer toată clădirea, dar o să avem nevoie de diversiune și de ajutor în a ucide atâția oameni. Vezi tu, numărul de oameni pe care ți l-a dat Elisabeth e, de asemenea, eronat. În realitate o să fie triplu.
— La dracu'! Eram sigură!
— Nici să luăm informațiile nu va fi ușor. Le protejează bine. Billy poate ține piept sistemului lor de securitate, dar, în momentul în care vom începe transferul de date, vor știi. Și vor știi că suntem noi. Vor face orice ca să ne oprească. Va trebui să îi ținem afară din birou cât de mult putem.
— Dar tranferarea datelor durează ceva. Al cui e biroul? E viața lui suficient de importantă?
— Ușa nu poate fi spartă. E rezistentă la gloanțe. De asta a trebuit să aranjăm această întâlnire. Pentru că nimeni nu poate intra acolo, dacă nu permite el. S-ar putea să ajute să îl ținem în viață ca să-l folosim la plecare. Altfel... Nimic nu o să îi țină departe de noi când ieșim de acolo...
— Toată treaba asta e așa dată dracului...
— Dar putem reuși. Îmi șoptește.
Mă prefac că îl cred când, de fapt, pentru prima dată în mulți ani, simt frică. La dracu’ sunt îngrozită. Pentru că acum îmi pasă.
