Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Nu am atins-o niciodată pe senatoare, îmi spune în zori când mă trezesc.
Nu cred că a dormit deloc.
— Cum așa?
— Doar i-am oferit un colac de salvare. Căuta de multă vreme o scăpare. De-abia aștepta să predea dovezile care să îi încrimineze soțul. Nu mai suporta să trăiască lângă el. Avea nevoie doar să se știe în siguranță.
— După toate lucrurile pe care i le-ai făcut în mintea mea îmi spui asta?
— Ești bolnavă... râde.
— Am doar o minte foarte activă.
— E același lucru.
— E un lucru bun!
— Asta e părerea ta?
— Daa, e bun mai ales pentru tine!
— Mă îndoiesc.
— Știai că bărbații se îndrăgostesc cu ochii, dar femeile o fac cu mintea?
— La ce folosește inima atunci, în mintea ta? Cum vine asta?
Am o cutie mare plină cu cărți pe noptieră. Le-am comandat de curând și au venit ambalate frumos și cu o panglică decorativă, pe care o dezleg.
— Adică, dacă m-ai lega cu asta, făcând noduri strânse, care să lase urme pe piele, pe tine te-ar atrage imaginea trupului meu, imobilizat sub modelul legăturilor - nu mă contrazice, ascultând cu interes, iar expresia lui îmi confirmă că am dreptate - dar pe mine m-ar incita toate posibilitățile în care ai putea să mă exploatezi și după ce totul s-ar termina încă m-aș îndrăgosti, admirând urmele rămase și retrăind în minte tot ce s-a întâmplat și ce nu.
Zâmbește. Îi place asta, să mă gândesc la el și a doua zi.
— Concluzia e că femeile iubesc mai mult și mai intens! dau verdictul.
— Interesantă teorie! Va trebui să încercăm asta cu sfoara.
E o panglică! mă abțin să îl corectez.
— Trebuie să plec la sediu. Dă să plece, dar suspiciunile împung. De la cine e ăla?
Crede că e un cadou. Mie mi se pare drăguț că e gelos.
— De la mine, zâmbesc și împing cu un deget capacul cutiei, scoțând la iveală cărțile de sub el.
De îndată ce închide ușa, zâmbetul mi se ofilește și moare. Acum mă întreb dacă voi apuca să le citesc pe toate. E ironic cum am trecut de la zilele care treceau greu și fără rost la numărătoarea inversă. Oare câte lucruri voi lăsa neterminate?
