XXXIII - Gesturi Disperate

86 20 9
                                    

К сожалению, это изображение не соответствует нашим правилам. Чтобы продолжить публикацию, пожалуйста, удалите изображение или загрузите другое.





       Maria trebuie să îmi aducă planurile unei clădiri pentru misiunea care urmează. Din biroul lui Elisabeth se aud voci.

       — Nu mă face să îți reevaluez profilul, domnule Carter. După atâția ani de experiență, mă așteptam la mai mult din partea ta.

       — Încercam doar să ofer o soluție. E un agent bun. Ar putea fi utilă în secțiunea mea.

       — Încercai să o salvezi. Am nevoie de cineva pentru misiunea asta. Sau crezi cumva că aș vrea să se repete povestea, cu tine în locul lui Mark de data asta?

       — Te asigur că nu există nicio implicare...

       — În afara faptului că depănați amintiri în apartamentul tău, din când în când?

       Chiar credea că nu știe?

       — Asta a fost...

       — Nu există nimic din ce ai putea spune care să mă facă să mă răzgândesc, îl oprește.

       Un moment lung de tăcere, probabil o bătălie între priviri.

       — Păstrează-ți mintea limpede și continuă cu treaba bună pe care o faci, domnule Carter și vei conduce secțiunea anti-drog de îndată ce terminăm cu toate astea. În rest, fă ceea ce a făcut și ea, mergi mai departe! Alicia, la douăzeci și trei de ani, a luat decizii mai înțelepte decât tine acum.

       Asta trebuie să fi durut.

       Maria se întoarce și îmi înmânează planul pe care trebuie să îl studiem.

       — Nu mă dezamăgi! se aude un ultim avertisment îmbrăcat ca o încurajare de către Elisabeth.

       Ashton iese grabit, ținând cu greu hățurile emoțiilor care îl năpădesc. Se oprește o secundă lungă ca să mă privească îmbufnat. Cu siguranță e furios pe mine pentru că nu m-am dus la întâlnire.

       Elisabeth îl privește de dincolo de ușă, cu indulgența cu care te uiți la un copil care are un tantrum. Știi că va depăși momentul și că nu va face crize la nesfârșit pentru o jucărie uzată, mai ales dacă va primi una nouă în curând.

       Nenorocita îl place pe nemernic! Cred că se potrivesc. Cum o fi să te joci de-a dumnezeu? Chiar că i-am creat probleme scorpiei, pe toate planurile!

       Mai bine plec, înainte să fac și eu o criză.

       Părăsesc sediul și mă îndrept abătută spre casă. Nu ar trebui să las garda jos niciodată. Amenințări pândesc la tot pasul. De data asta, e Ashton cel care mă surprinde, trăgându-mă cu forța după colțul unei clădiri, dar putea fi oricine.

IluzoriuМесто, где живут истории. Откройте их для себя