Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Stăm întinși în pat, satisfăcuți, contemplându-ne unul pe altul, incapabili încă să ne ridicăm și să ne vedem de treabă.
— Nu pot să cred cât de al dracului de frumoasă ești și așa!
Râd.
— Nu pot să fac nimic să stric asta, nu?
— Da, vânătăile mă prind, nu? Mă amuz. Movul îmi scoate ochii în evidență. Râd eu.
Îmi vibrează telefonul. John a sunat în disperare zilele astea. L-am lăsat să fiarbă, să se întrebe.
— Vânătăile or să înceapă să se șteargă. Mă sărută ușor. Buza începe să se vindece. Ar trebui să răspunzi. E timpul.
Nu vreau. Nu vreau să se termine asta.
— Vrei să știi cât de bolnavă sunt? Nu prea vreau să se vindece.
— Hm. Mă sărută cu blândețe și apoi se oprește să asculte ce am de spus.
— Nu vreau nici ca vânătăile să se șteargă. Îmi plac. Așa cum găsesc urmele lăsate în timpul sexului foarte... sexy. Îmi place când mă uit la ele a doua zi și îmi amintesc cum le-am făcut. Asta îmi dă mie fluturași în stomac. Și, de asemenea, îmi spun a cui sunt. Mă fac să mă simt în siguranță pentru că așa nimeni nu mă poate atinge fără să știe că tu ai trecut pe acolo. E marcat, deci e teritoriul tău.
— Dar este! Te-am facut a mea acum ceva timp. Nu știi că îmi aparții acum? Întreabă apucându-mă de gât cu fermitate și strângând ușor.
— Știu, știu...
— Spune-o, jură-mi! Spune că ești a mea și numai a mea, îmi cere strângând mai tare.
— Sunt a ta, sunt toată a ta.
— Așa, să nu mai uiți asta niciodată.
Buzele noastre se lipesc cu pasiune. Buza începe să îmi sângereze din nou. Sângele e dulce în gurile noastre.
Ne iubim până la epuizare și adormim îmbrățișati. Asta e tot ce am făcut zilele astea.
Trebuie să mă văd cu John.
Nu vreau să părăsesc casa asta. Mă doare să îl las pe Mark. Acum e pe bune. Nu o să mai locuim împreună. S-a terminat. Misiunea se apropie de sfârșit. Dacă reușim, totul va reveni la normal curând, numai că nimic nu va mai fi la fel. Nu va mai fi normal. Iar dacă merge prost, ei bine, atunci s-ar putea să nu mai fim în viață ca să ne gândim la asta. În niciunul din cazuri, nu ne mai întoarcem.
Se pare că nu va trebui să mă prefac. Chiar îmi vine să plâng.
