Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Ups! Gambar ini tidak mengikuti Pedoman Konten kami. Untuk melanjutkan publikasi, hapuslah gambar ini atau unggah gambar lain.
Nu a fost greu să fiu acceptată în comunitate, mai ales după incidentul cu Luc, care a ajuns să mă placă cel mai mult, poate pentru că i-am salvat viața, poate pentru că mă vedea ca pe o fiica, poate pentru că îl vedea pe Ashton ca pe un fiu.
Ashton și-a luat o mascotă, nimic neobișnuit. Mulți conducători sunt excentrici în domeniul ăsta. Și dacă i-o trăgea protejatei lui (ceea ce nu făcea!), nu puteai să-l învinuiești, nu puteai să negi că puștoaica e frumoasă. Niciunul din băieți nu ducea lipsă de femei, diferența era că niciuna nu rămânea. Veneau odată cu băutura și toate trebuiau să dispară în zori.
În rest, se muncea, mult și cu seriozitate, ca în orice afacere prosperă. Exista o ierarhie ca într-o companie, conducerea, un departament de marketing, furnizori, distribuitori, clienți, contabilitate, bugete, costuri, profit. Când ceva nu mergea bine, se luau măsuri. Drastice.
Eu nu eram oripilată de crime, nu judecam, nu puneam întrebări, nu mă plângeam de nimic. Eram ca un cățeluș, care îl urmărea pe Ash peste tot, el nu se ferea de mine și nu mă ferea de nimic.
Restul s-au obișnuit să facă abstracție de mine ca și cum făceam parte din peisaj. Cu timpul, am ajuns sora mai mică a tuturor, inclusiv a lui Ashton. M-a "adoptat" poate încercând să compenseze absența lui Jim, spre disperarea mea, care tânjeam la mai mult.
A fost atât de ușor să fiu Claire încât aproape am fost dezamagită că nu a constituit o provocare mai mare. Un cip de urmarire îmi fusese injectat în braț încă de când am început antrenamentele la sediu. Știu unde să mă găsească, în viață sau nu și, din când în când, cineva îmi arată un bilețel sau îmi adresează câteva cuvinte în trecere, la chioșcul de ziare sau la supermarket.
Un schimb rapid de informații, suficient cât să dărâme câteva lucruri în lumea lui. Dar de fiecare dată pare că le pune imediat la loc, așa că nu ne afectează prea tare, e normal să mai apară și complicații.
Altfel, sunt ruptă de orice legătură cu lumea exterioară, fără absolut nimic de care să îmi fie dor și cu o singură misiune: de a trăi în mediul ăsta, ca o păpușă pe care o pui într-o nouă casă de păpuși și începe un joc nou, în care este altcineva. Sigur, jocul va trebui să se încheie la un moment dat, când îl vor lua de lângă mine, viu sau mort, dar mai e mult până atunci.
Adevărul crud e că îmi place viața asta. Cred că m-am născut să fiu criminală. Îmi place gustul pericolului, ideea de a fi în afara legii, de a nu mă încadra în tiparele obișnuite, să aparțin unui loc și cuiva, statutul pe care mi-l dă a fi protejata lui și, ca să fiu sinceră, toată situația asta are ceva poetic în ea, de la iubirea interzisă care se înfiripă între noi puțin câte puțin, la iminentul meu act de trădare și chiar la idealurile lui Ashton, pentru că, dincolo de mijloacele pe care le folosește, ajută oameni.
