Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
— Până la urmă, tu mi-ai luat rochia asta? Întreb, strângând hainele aruncate pe podea.
— Îhm...
— Și te deranja că erau toți cu ochii pe mine! De ce mi-ai cumpărat-o?
— Mi-a plăcut să te văd în ea, spune dezarmant de simplu. Și nu ochii mă deranjau, cu mâinile aveam o problemă, adaugă.
— Se numește dans.
Își dă ochii peste cap.
— În cazul ăsta, mă întreb: a fost un cadou pentru mine sau pentru tine?
— Să înțeleg că vrei un cadou?
Recuperează blugii din mâna mea și îi trage pe el. Eu am halatul pe mine. Presupun că nu putem discuta de la egal la egal când doar unul dintre noi este dezbrăcat.
— Desigur, răspund.
— Bine, am ceva pentru tine chiar aici, zice, scormonind în buzunarul blugilor.
— Serios?
Scoate un diamant strălucitor, montat într-o gheruță de aur alb, atârnând de un lănțișor simplu de tot.
— Wow.
Nu mă așteptam la o bijuterie.
Mi-l pune îmbrățișându-mă, privind peste umărul meu ca să îl închidă, apoi se îndepărtează ca să vadă cum îmi stă. Piatra lucește melancolic în privirea lui.
— Mi-ar plăcea să ai grijă de el. Înseamnă mult pentru mine.
— O să îl port tot timpul, promit, privind piatra de pe pieptul meu.
Are o strălucire magică.
La sediu, Bill și Claudia mă primesc călduros, ca de obicei. Niciunul dintre ei nu arată ca după o noapte albă, deși s-au prezentat aici la prima oră. Mă întreb dacă au dormit vreun pic măcar. Mark trebuie să fie și el aici de ceva timp. Eu sunt privilegiată doar cât e John plecat din oraș. Mă îngrozește gândul că va trebui să îmi reiau alergările matinale cât de curând. Până atunci, sunt aici doar pentru un scurt raport.
Șefa e angajată într-o discuție însă, așa că am câteva momente de pierdut, timp în care doar casc gura pe aici. E ciudat să nu vin în fiecare zi. Nu e nimic schimbat, toata lumea e ocupată, fiecare cu propriile operațiuni, dar pentru mine totul pare diferit pentru că privesc totul ca un spectator. Mă simt străină. Lucrurile și-au continuat cursul fără mine și constat că nu știu nimic din ce se întâmplă nou. La naiba, nici nu am lipsit atât de mult! Poate am devenit paranoică, dar silueta care iese din biroul lui Elisabeth, stârnește un cutremur în lumea mea așa că schimb direcția și alerg înapoi la prietenii mei pentru siguranță.
