XXIX - Fără Anestezie

100 20 35
                                    

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.



      — Ia te uită cine s-a întors! Fiul rătăcitor... și cu Julieta lui. Bine, John...

      Șeful lui... și unii construiți după același tipar ca și cei de acasă de la John...

      — Ai verificat-o?

      Își găsește răspunsul uitându-se la picioarele mele goale.

      — Ai găsit ceva?

     — Nu, m-a ajutat să scap...

     — O, ce drăguț din partea ei! Nu e dragostea cel mai tâmpit lucru din lume? Ei bine, să verificăm încă o dată pentru orice eventualitate. Cheamă-i pe Edd și pe Dave pentru mine, te rog.

      John nu apucă să deschidă gura, că Edd și Dave sunt deja lângă noi. Înarmați și pregătiți pentru orice le cere șeful lor.

     — Hai, adu-o încoa' pe Julieta, să vedem ce are!

      De abia îmi atinge brațul, că mă duc singură.

     — Drăguță Julieta! mă examinează cu atenție. Vezi, John, înțeleg vânătăile tale, dar cine le-a făcut pe ale ei? Tu?

     Iarăși vânătăile...

      — Nu... răsuflă John.

     — Normal că nu, John, nu sunt idiot, văd și eu că sunt mai vechi ca ale tale! Ia uite ce drăguță e! Rânjește. Deci, cine le-a făcut?

      — Nu știu, răspunde John ca scos la tablă. Mi-a spus că iubitul... partenerul ei, nu știu, conclude încurcat.

      — Ce, partenerul tău te-a bătut? Sau partenerul e iubitul tău? Își îndreaptă din nou atenția către mine, dar, de vreme ce nu mă sinchisesc să îi răspund, ridică din umeri și îi întreabă pe Edd și Dave:

     — Ce mai e și asta?

     Șeful se crede super-star, are nevoie de spectatori.

      Ei râd. Pentru că nu au nevoie de glume prea condimentate ca să râdă.

      — Mă rog, încep să se ducă. Poate ar trebui să îi facem unele noi... mai vedem noi... scoate-ți hainele pentru noi, frumoaso!

      Arunc o privire în jur și, în final, hotărăsc să fac ce mi se spune. Nu e cale de scăpare. Vrea doar să vadă dacă nu am microfoane sau dispozitive de urmărire. Așa că îmi arunc tricoul și blugii pe podea.

      — A, acum îmi dau seama...

      Începe să plimbe un scanner pe lângă mine, analizându-mi cu atenție fiecare centimetru de piele.

      — ...de ce a fost John așa fermecat de tine. Ridică brațele, păpușă!

      La dracu'! Asta e de rău! E foarte rău.

IluzoriuWhere stories live. Discover now