Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Deze afbeelding leeft onze inhoudsrichtlijnen niet na. Verwijder de afbeelding of upload een andere om verder te gaan met publiceren.
Dimineață îmi masează spatele cu gel răcoritor, admirând-și opera de artă. Presupun că nu o să port rochia cu spatele gol la cină, nici nu o să îmi scot hainele în seara asta.
— Sunt doar linii roșii, diagnostichează, or să dispară în câteva zile. Cum se simte? Verifică.
— Minunat. Atât de relaxant… evit să îl liniștesc.
— Mă refeream… insistă el.
— Știu la ce te refereai. Minunat! Furnică, torc. Fiecare atingere mă face să retrăiesc totul în minte. Mă întorc cu fața la el.
— Stai, ai câteva liniuțe pe piept, spune și le dă cu gel.
— Și fiecare urmă pe care o văd mă face să mă gândesc la cum ai făcut-o.
— Cam intens, nu? Bâjbâie.
— Mi-a plăcut, Mark, mi-a plăcut mult, mă îndur să îi anihilez îndoielile.
— Ți-a plăcut, nu? O scânteie de zâmbet îi răsare în colțul gurii ca să mă anunțe că încrederea în sine i-a revenit la locul ei.
Sigur că mi-a plăcut, creează dependență, e singura mea evadare din realitate. Și, de fiecare dată, depășim noi limite, suntem puțin mai sălbatici, mergem puțin mai departe.
Îmi place să depășesc limite, așa că o să continuu să cer din ce în ce mai mult, până când o să fie nevoie de un nenorocit de bisturiu să mă deschidă ca să simt ceva. Să fiu cu el e singura șansă pe care o am de a pierde controlul. Atunci nu mai răspund de nimic. Nu trebuie să mă gândesc de două ori, nu am îndoieli, nu mă întreb. Pentru că ține el frâiele și le ține bine, am încredere să îmi las viața în grija lui. Poate pentru că îmi pasă prea puțin de viața asta, dar, indiferent că are în mână un pumnal, un bici sau un afurisit de pistol la tâmpla mea, sunt convinsă că le va folosi exact în modul potrivit și mă simt în siguranță, liberă și complet în altă lume.
— Mda… zâmbesc.
— Ei, bine, nu primești mai mult, domnișoară, cel puțin pentru moment. Gata, am terminat. Închide gelul și își ia mâinile de pe mine.
— Serios? Și de ce, mă rog? întreb indignată.
— Te trimit dornică la John, bărbații simt genul ăsta de lucruri. Și, acum, că sunt sigur că nu o să îl lași să te atingă, te aștept diseară.
— Glumești, nu? mă revolt.
Mă sărută ușor pe frunte.
— Ai face bine să bei cafeaua pe care ți-am făcut-o. Se răcește.
