Lucrând pentru o organizație secretă, Alicia se angajează împreună cu partenerul ei, Mark, într-o misiune sub acoperire ce presupune ca ea să seducă un om de afaceri bogat și șarmant, pentru a salva vieți nevinovate.
Pare o victorie sigură, dar luc...
Ups! Tento obrázek porušuje naše pokyny k obsahu. Před publikováním ho, prosím, buď odstraň, nebo nahraď jiným.
Când intru, Claudia e prima care mă salută de la biroul ei.
— Bună, scumpo… dar Mark tocmai ne-a spus să trimitem o echipă pentru tine!
— Să fie una de curățenie, mă umflu puțin în pene.
— Așa te vreau! Răspunde amuzată. Oh, ce-ai pățit la față?
— Mark și cu mine nu am reușit să ne punem de acord la ce emisiune să ne uitam vineri seara, pufnesc deja sătulă de referirile la vânătăile mele.
— Hai, măi, nu te-ai putut gândi la altceva ce să faci cu el noaptea? Glumește Bill, la rândul său, cu ceva mai mult haz decât mine. Ce păcat că nu e gay! Dacă e la fel de bun în pat cum e pe teren… trebuie să fie un zeu!
— Nici nu ai idee, răsuflu plictisită, apropo, unde e?
— De abia au ajuns, el și restul echipei, spune Claudia.
— E în camera de interogatoriu cu celălalt prieten al tău, mă întărâtă Bill. Ma tem că o să îl mănânce de viu! Și cred că e personal, șoptește cu viclenie.
— Ally, felicitări că ai salvat toți copiii aia, bună treabă! Mă reține Claudia.
— Ce am făcut!?
— Nu știai? Îi trimiteau pe copii în Rusia, dar oamenii noștri au ajuns la timp și i-au salvat, datorită ție, mă lămurește surprinsă de reacția mea departe de a fi pozitivă.
— Deschide-mi camera de interogatoriu, Billy! Ordon și alerg într-acolo.
Mă duc pregătită să îl iau eu însămi la pumni pe John, dar când dau buzna înăuntru constat că Mark l-a transformat deja într-un sac de box.
S-ar putea să fie personal.
— Vorbind de lup… zice John trăgând-și răsuflarea în timp ce Mark se întoarce să vadă cine îl întrerupe.
Mă izbește să îl vad așa.
— Nu ne e de niciun folos dacă-l omori înainte să spună ceva, nu? Întreb.
Nu sunt sigură dacă Mark s-a oprit pentru că i-am sugerat asta sau pentru că l-a șocat tonul meu de reproș. Sunt atât de nervoasă pe toată lumea. Știau, toți știau!
— Pe bune? Copii? Din toate lucrurile pe care ai fi putut să le faci! Îmi vărs năduful în fața lui John.
— Deci tu ești cea dezamăgită… cu toate că habar nu ai despre ce e vorba. Din toți oamenii… am avut încredere în tine! Ce știi tu de copiii ăia?
