Jocul razbunarii

Capitolul 2

-Ce se intampla? Cine sunt indivizii astia? O intreb confuza pe Amber, evitand privirea incarcata de amuzament adresata mie, a baiatului blond.

-Vorbeste mai incet! Chiar nu stii cine sunt? Intreaba ea incruntandu-se. Am venit din Anglia in California, de unde era eu sa stiu cine sunt indivizii aceia?

-Daca stiam, nu te mai intrebam! Ii soptesc, astfel incat cei din jurul nostru sa nu ma auda.

-Da, ai dreptate! Pai...cel blond e Alexander Robynson, parintii lui sunt mostenitorii grupului Robynson, trebuie sa fi auzit de numele asta! Dau din cap in semn afirmativ. Nu stiam cu exactitate cu ce se ocupau, insa stiam ca detineau o serie de mari companii atat in tara, cat si la nivel international.
Cel cu parul castaniu si ochii caprui, e Christain Jacobs, tatal lui e fratele lui Marc Jacobs.

-Designer-ul? Una dintre sprancene mi s-a arcuit in semn de intrebare, in timp ce o priveam perplexa! Deci, din cate am inteles sau, din cate ar fi trebuit sa inteleg, in fata aveam trei tipi atractivi, dintre care doi fac parte din familii cu o avere colosala. Faptul ca erau prieteni nu ma mira absolut deloc, avand in vedere ca de cele mai multe ori, copii bogati au prieteni de un statut social asemanator lor. Dar acum, marea enigma ramane ce cu privire la satenul a carui privire, ar putea ingheta un ocean.

-Da! Iar cel din mijloc, cel saten, e Aiden Carter. Nimeni nu stie cine e de fapt sau cu ce se ocupa, umbla zvonul ca se ocupa si cu afaceri ilegale dar, dupa cum cunosc elevii din liceul asta si gura lor mare, ar fi capabili sa il faca cine stie ce print mostenitor peste noapte. Totusi, un lucru e clar! Stai cat mai departe de el! E atragator, stiu! Dar in aceeasi masura e periculos, rau si arogant! Toti sunt! Daca vrei sa ai viata buna in liceul asta, evita-i cat poti de mult! Sunt genul acela de baieti rai, dupa care toate fetele s-ar tarî prin noroi!

-Nu generaliza! In cel mai rau caz o sa se tarasca ei dupa mine! Mai ales Carter! Privirea ei stupefiata era mult prea comica, dar am ramas serioasa, pe pozitii, un simplu zambet malefic inflorindu-mi pe chip! Nu stiu de ce, dar mi-au devenit antipatici de la prima privire.

Am de gand sa ignor tot ce tine de persoana lor, atata timp cat ei fac acelasi lucru cu mine! Nu vreau sa zbor si din liceul asta. E abia inceputul semestrului doi si vreau sa termin macar anul acesta aici. Plus ca tata m-ar renega daca as fi iar pe cale de a fi exmatriculata.

-Si...ce mai face tocilarul meu preferat? Nu ca m-ar interesa! Stii ce vreau in clipa asta? Intrebarea rostita pe un ton usor ragusit a lui Aidea, adesata unui baiat vizibil timid ce isi strange cu putere caietele la piept, a reusit sa ma scoata din firul gandurilor mele si sa imi capteze atentia! Daca tot avem vedete in liceu, atunci trebuie sa profit de situatie si sa adun niste informatii despre ele! Cine stie, poate imi vor fi de folos!

-P..poftim? Baiatul isi ridica timid ochelarii pe nas, evitand privirea dura a lui Aiden.

-Esti surd sau ce? Te-am intrebat, daca stii ce vreau! Repeta satenul de aceasta data accentuand fiecare cuvant in parte. Din modul in care vorbea si pozitia corpului, era clar ca nervozitatea sa era doar aparenta, prin urmare scopul lui era de a atrage atentia, probabil pentru a-si intari pozitia de baiat rau. Mi se face rau!

-N..nu! N..nu stiu, te rog, iarta-ma! Se balbaie baiatul, facand un mic pas in spate in momentul in care Aiden se apropie de el.

-Glumesti nu? Aiden se apropie amenintator de baiat, iar mana dreapta ii strange gulerul camasii in pumn. Cu un gest dezgustat, ii trage cele doua caiete pe care le tinea bine strans la piept si incepe sa le rupa filele incarcate de notite. Bucatile de hartie ce cadeau cu rapiditate, umpleau intr-un mod fascinant podeaua din jurul lor. Zeci de ore de munca, nopti nedormite si sacrigiciul timpului liber, zaceau acum sfarameate pe jos.