Jocul razbunarii

Capitolul 8

"Bunatatea e limbajul pe care orbul il poate vedea si surdul il poate auzi."

Mark Twain

-Kayla Anderson? Trebuie sa vii cu noi! Cineva vrea sa te vada! Barbatul se apropie de mine si se pozitioneaza in fata mea.

Daca scapam cu bine din asta, aveam de gand sa il omor pe Aiden. Cum am putut avea incredere in el? E exact ceea ce pare, un ratat egoist, arogant si plin de bani.

-Cine e Kayla Anderson? Vocea mea era calma si oarecum confuza, in ciuda faptului ca inima imi batea nebuneste. Merita sa incerc! Poate o sa ma creada si o sa ma lase in pace. Sau poate ca nu!

-Daca tu crezi ca am chef de jocuri de genul asta, te inseli. Asa ca vino cu noi daca nu vrei sa iti fie si mai rau. Imi prinde mana si incearca sa ma traga spre un BMW negru parcat la cativa metrii de locul in care ma aflam, insa ma opun.

-Daca nu iti iei mana de pe mine pana ajung la trei..

-Ce o sa imi faci? Ma intrerupe barbatul.

-Daca nu, ti-o rup! Cei trei tipi au inceput sa rada cu pofta la auzul afirmatiei mele.

-1, 2, 3! Nu ai de gand sa imi dai drumul? Strig la el atintindu-l cu privirea. Vazand ca nu are de gand sa imi dea drumul, i-am prins mana si i-am intors-o la spate, iar tipul a inceput sa scoata niste zgomote infundate datorita durerii. Actiunea mea a atras atentia celor doi, care au venit spre mine incercand sa ma prinda. Mi-am strans palmele in pumni si am inceput sa ii lovesc. Loviturile mele erau scurte, rapide si precise.

L-am prins pe unul dintre ei de geaca si i-am aplicat o serie de lovituri, pana i-am spart buza, posibil si nasul, observand sangele ce incepea sa se prelinga usor pe fata individului. I-am dat drumul ,iar acesta s-a prabusit pe trotuar. La impactul cu pamantul, am putut observa sub geaca acestuia, un obiect negru stralucitor. O arma.

Nu aveam de gand sa mai zabovesc pe acolo, asa ca am luat-o la fuga in directia din care am venit. Daca unul dintre ei avea un pistol ,asta insemna ca si ceilalti au cate unul iar eu nu aveam de gand sa risc sa imi iau un glont in cap.

Tot ce trebuia sa fac era sa gasesc o strada laturalnica si sa ii fac sa imi piarda urma. Totul simplu si frumos, doar ca planul meu nu a dat roade fiindca, in timp ce alergam, am fost prinsa de mana si trasa in intunericul dintre doua blocuri. Nu puteam sa imi dau seama cine m-a prins ,dar eram foarte sigura ca era unul dintre idiotii care ma urmareau.

Persoana aflata acum in spate meu, ma strange puternic in brate, astfel incat sa nu ma pot misca si imi acopera gura cu mana.
M-am rasucit rapid cu fata spre el si i-am aplicat doi pumni in stomac. Nu a facut decat sa scoata un geamat infundat, dupa care m-a strans si mai tare in bratele sale.

-Taci! A fost singurul lucru pe care mi l-a spus. Cei doi tipi care ma urmareau s-au oprit exact langa locul in care ma aflam.

-Unde s-a dus? Intreaba unul dintre cei doi barbati.

-Nu stiu! Dar daca nu o gasim ,ne omoara sefu'!

-De ce trebuie noi sa o prindem? Nu imi place de ea! Stie sa se bata! Cred ca i-a spart nasul lui Jack.

-Asta conteaza acum? Incearca sa o gasesti! Nu le puteam vedea expresia, dar eram sigura ca erau disperati. Cei doi au continuat sa alerge, iar eu am ramas cu necunoscutul din spatele meu, care si-a luat mana de la gura mea.

-Aiden? Ma intorc confuza spre el , iar imediat furia a pus stapanire pe mine.

-Esti bine? In ce te-ai bagat?