Jocul razbunarii

Prolog

Doi oameni pusi fata in fata, doua arme si gloante ce asteapta sa fie eliberate. Aceasta este descrierea care ne caracteriza cel mai bine in momentul de fata.

Nu cu mult timp in urma am realizat ca mintea e cea mai periculoasa arma a omenirii. Desi cu totii dispunem de ea, pentru foarte multi dintre noi, ea e mai mult decat inaccesibila. Dispui de ea, stii sa o folosesti, ce iti mai ramane de facut? Iti creezi o masca! Alegi cele mai frumoase culori, o decupezi cu cea mai mare grija, o croiesti astfel incat sa iti acopere si cele mai mici imperfectiuni si o porti! Detasat, nonsalant, natural...nimeni nu banuieste nimic! Nimeni nu vede nimic!

Societatea nu are nevoie de oameni care sa gandeasca! Are nevoie de marionete lipsite de orice profunzime sufleteasca, care sa ii urmeze cu strictete ordinele. Ascunde-o in spatele mastii, tine-o in siguranta. Si dupa ce te asiguri ca arati ca un altul din multime, incepi sa distrugi, pentru ca si visurile, sperantele, sentimentele tale au fost spulberate! Incepi sa distrugi, pentru ca si tu ai fost distrus! Si nu te opresti pana nu iti distrugi si propria persoana! Cu mult timp in urma, obisnuiam sa fiu un copil inocent, cu visuri marete, acum insa, astept golita de sentimente sa apas pe tragaci.

-Cat de amuzant a fost! Sa stau si sa privesc cum va sacrificati pentru adevar, cand adevarul fost mereu la un metru distanta de voi! Hai, Kayla omoara-ma! Stiu ca vrei asta, dar...nu poti sa o faci, nu e asa? Nu ai mai omorat pana acum, nu esti o criminala, dar eu, eu am mai ucis si pot sa fac acelasi lucru cu tine! Desi vorbele sale erau incarcate de un fals amuzament, situatia era lipsita de orice fel de umor.

Cu zambetul inca pe buze, isi pozitioneaza mai bine aratatorul pe tragaci, dar surasul plin de incredere ce isi face aparitia pe chipul meu il face sa ezite.

-Uitasem cat de amuzante pot fi glumele tale! Nu esti nimic altceva decat un gunoi care a ales sa ne intoarca spatele! Tu erai cel ce spunea ca cei mai ingrozitori oameni poarta adesea masca unor ingeri! Ai uitat? Ai dreptate, nu am ucis pana acum, dar...niciun organism viu nu se naste complet, toate evolueaza! Si nu uita! Pana si Lucifer a fost inger, pana sa fie alungat din Rai. Nu iti cunosc crezul, dar stiu ca o pot face! Pot sa te omor!

Cu coltul ochiului i-am vazut pe Aiden si pe fratele meu cum incearca sa se apropie incet de el, cu miscari aproape insesisabile, dar monstrul are atentie distribuitiva.

-Daca mai faceti un singur pas, ii zbor creierii! Incruntatura ce ii brazda fruntea a devenit mai proeminenta, iar in momentul in care si-a intors scurt privirea in directia celor doi, am realizat ca nu am sansa de scapare. Fie el ma omora, fie eu il omor pe el, asta daca nu o facem reciproc, ceea ce e mult mai veridic, altfel nu iesim de aici.

-Aveam atat de multe intrebari! Voiam sa stiu cine e, de ce a ucis-o, cum a ajuns mama acolo, dar... totul s-a schimbat cand am aflat cine e de fapt, criminalul fara scrupule. Trebuia sa-mi fi dat seama! Dupa ce ea a murit, totul s-a schimbat mult prea mult, ai incercat sa scapi atat de mine, cat si de Erik, doar ca, de mine ai vrut sa scapi definitiv! Tu ai fost, nu e asa? Tu ai angajat persoana care m-a rapit din fata scolii, pentru a ma omoarî, dar spre ghinionul tau, tot ce a reusit individul acela sa faca a fost sa produca un accident din care el si-a pierdut viata. Si care e motivul pentru care ai facut toate astea? O sa raspund tot eu...pentru ca ati fost niste lasi, nu ati putut sa va asumati responsabilitatea pentru faptele comise!

Am strans cu mai multa putere pistolul in mana, pana ce articulatiile mi s-au albit. Nu stiam daca pot sau nu sa apas pe tragaci, nu ma puteam gandi la asta. Inima imi batea inuman de rapid, iar pistolul devenea din secunda in secunda mai greu.

Mainile imi transpirau din cauza emotiilor puternice, iar in cele din urma, lacrimile au rupt refuzul de a le elibera si au inceput sa imi curga siroaie pe obraji, din cauza starii mult prea accentuate de angoasa. Mana in care tineam arma mi-a cazut usor pe langa corp, infrata, fara ca macar eu sa realizez.

-Frumos discurs! Te pregatesti cumva pentru primirea vreunui premiu? Vocea lui incarcata de sarcasm a rasunat puternica in incapere. Nu imi pasa cum ma trata, nu imi pasa de felul in care imi vorbea, stiam oricum ca ma uraste din tot sufletul, dar mai aveam o ultima dilema.

-Unde e tata? Fara sa vreau, vocea mi-a iesit mult mai tremuranda decat m-as fi asteptat.

-Acolo unde o sa fii si tu! In mormant! Un zambet mult prea bolnav i-a luat nastere pe buze si inainte ca eu sa pot reactiona, monstrul a apasat tragaciul. Cu un zgomot asurzitor, glontul a fost eliberat, strapungand aerul ca in cele din urma sa se opreasca la cativa centimetrii mai jos de inima mea.

Ochii mi s-au marit si am privit spre Aiden si Erik pe ale caror chipuri se citea groaza, disperarea. Mana libera a parcurs incet distanta pana la locul in care am fost lovita de glont si a atins usor acea zona.

Cu un suspin prelung am privit inmarmurita la degetele patate de un lichid stacojiu ce se intindea rapid pe materialul tricoului meu si mi-am ridicat din nou privirea spre cei doi barbati care mi-au demonstrat ca nu sunt intocmai singura pe lume, in timp ce pistolul mi s-a strecurat din mana si a cazut pe podea. Singurele lucruri pe care le puteam auzi erau un sunet surd, imposibil de deslusit si respiratia mea neregulata.

Mi-am inchis ostenita ochii, pret de o secunda in care picioarele mi-au cedat si am cazut in genunchi, urmand ca mai apoi sa ma prabusesc pe podeaua rece. Nu o puteam simti, rana provocata de glont nu durea, sau poate ca eu eram incapabila sa o percep, insa simtram o nevoie mult prea tentanta de a-mi inchide ochii si de a ma abandona in bratele somnului etern.
-------------------------------------------------

La media aveti trailerul oficial al cartii!
Lectura placuta!