Jocul razbunarii

Capitolul 30

Pasii neregulati, frunzele strivite si sunetele produse de pasarile noptii erau singurele sunete care impiedicau invaluirea padurii intr-o liniste mormantala.
Am pierdut de mult evidenta timpului, concentrandu-mi atentia pe ocolirea obstacolelor si alergat. Nu stiam in ce parte ma indreptam cu exactitate insa un lucru era cert, padurea aceasta era un adevarat labirint viu. Ochii mi s-au obisnuit de ceva timp cu lumina difuza, insa aveam probleme mai grave pe cap acum. Oboseala si drogul reuseau sa stoarca si cea mai mica picatura de energie din mine, facandu-ma sa ma impiedic adesea in propriile picioare si aveam nevoie disperata de o pauza, dar eram constienta ca nu ma pot opri. In mod normal m-as fi temut de eventualele animale salbatice care imi puteau iesi in cale, insa il aveam pe Taylor pe urmele mele, inarmat cu un pistol si gata sa imi zboare creierii si era suficient.

Intr-o oarecare masura eram resemnata cu situatia actuala si de posibila mea moarte, deoarece stiam de la inceput ca nu voi fi scutita de situatiile similare. Sunt o multime de lucruri pe care vreau sa le fac, insa am realizat ca nu am de ce sa regret daca e sa mor. Viata nu o sa te intrebe niciodata daca esti pregatit sa treci in nefiinta, asa ca prefer sa demonstrez contrariul si sa intampin moartea cu bratele deschise in orice clipa. Ne nastem, traim si murim. Toti trecem prin asta. Toti putem oferi o definitie cat de cat concreta despre ceea ce inseamna sa te nasti si sa traiesti, insa nimeni nu poate defini cu exactitate moartea. Nimeni nu poate spune ce simti cand mori sau daca vei mai simti ceva dupa. Eu am inceput sa devin din ce in ce mai atrasa si curioasa de acest fenomen si sunt pregatita sa mor pentru a-l intelege.

Mi-am sprijinit epuizata spatele de radacina unui copac, incapabila sa mai fac vreun pas. Respiram sacadat, iar incercarile mele de a-mi restabili bataile normale ale inimii si respiratia s-au dovedit in zadar. Stiam ca e frig prin simplul fapt ca respiratia mea provoca aburi densi si in mod normal tricoul si pantalonii scurti de blugi m-ar fi facut sa inghet instantaneu, dar nu si in situatia actuala. Imi era extrem de cald din cauza alergatului, mici broboane de transpiratie formandu-se pe fruntea mea, pe care le-am indepartat cu mana. Mi-am inchis ochii concentrandu-mi atentia pe sangele fierbinte curgandu-mi prin vene.

Am auzit un zgomot usor apropiindu-se de mine si mi-am deschis ochii instant, ciulindu-mi urechile. Era un sunet mult prea lin pentru a fi produs de un om insa ceva tot il producea. Mi-am intors privirea spre stanga, spre locul in care auzeam fosnetul si un fior rece mi-a trecut pe sira spinarii cand am vazut ditamai paianjenul venind hotarat spre mine. M-am ridicat automat indepartandu-ma de creatura ce era aproape cat palma mea. M-au trecut fiorii cand am realizat ca paianjenul acela avea probabil de gand sa se urce pe mine daca nu il vedeam. Nu uram paianjenii, dar nici nu ii prea agream si aveam mici retineri cand venea vorba de cei micuti, dar privind mutatia aceasta de paianjen, mai aveam putin si tipam din cauza groazei.

Mi-am amintit de ziua in care am mers in tabara, tot intr-o padure, iar eu si Aiden am ajuns sa formam una dintre echipele jocului cu gasitul steguletelor. Nu eram in relatii deloc bune atunci, insa realizez ca prin intermediul acelei tabere ne-am apropiat. Am chicotit usor cand mi-am amintit de reactia si cazatura satenului la vederea unui paianjen mult mai mic decat acesta. Imi era dor de el si eram constienta ca e posibil sa nu il mai vad vreodata.

Zambetul mi-a inghetat pe chip cand am vazut in urma mea, o lumina ce scruta intunericul si mi-am ciulit urechile, ascultand cu atentie sunetele din departare, care cu siguranta erau pasi. Deci ei aveau lanterne, iar eu nu aveam dreptul la una, avand in vedere faptul ca sunt cu mult in dezavantaj fata de ei. Fara sa mai stau pe ganduri, am luat-o din nou la fuga, incercand pe cat posibil sa ma indepartez de persoana ce venea in urma mea si sa produc cat mai putin zgomot. Nu stiu daca era Taylor sau unul dintre partenerii sai de vanatoare, dar un lucru era sigur indiferent care dintre ei era, eu aveam sa dau coltul daca ma prindea.