Jocul razbunarii

Capitolul 29

Taylor mi-a aruncat o pereche de catuse, facandu-mi semn sa mi le pun ceea ce am si facut. Nu era momentul sa protestez, avand in vedere glontul ce astepta sa fie eliberat exact spre capul meu. Le-am prins destul de slab, in speranta ca voi putea scapa de ele, insa Taylor si-a dat seama de planul meu si mi le-a strans mai tare.

-Buna incercare! Sa mergem! Spune si ma impinge usor spre usa ce ducea spre interiorul hotelului.
Asteapta putin! Vocea coreeanului m-a facut sa ma ma opresc brusc, intorcandu-ma cu fata spre el.

-Ce naiba faci? Ce e aia? Mi-a infipt o seringa in mana, aproape de umar, inainte ca eu sa am ocazia sa reactionez, eliberand substanta incolora in bratul meu.

-Stai linistita, nu o sa te omoare, doar o sa te slabeasca. De fapt nu cred ca trebuia sa iti administrez toata doza. Oricum ai noua vieti ca pisica, deci e posibil sa nu te omoare, si spre binele tau ar trebui sa mai ai o parte din ele. Daca nu il cunosteam pe Taylor, putin ce-i drept, dar stiam totusi cate ceva despre el si despre dorinta de a ma omori cu propiile maini, probabil l-as fi crezut, dar in cazul de fata, cuvintele spuse de el nu reprezentau nimic altceva pentru mine decat o gluma foarte proasta.

-Tie chiar iti e frica de mine! Am afirmat cu un mic zambet siret in marginile gurii.

-Recunosc, esti destul de agila si nu mai vreau alte probleme. Pe langa asta am o vaga banuiala ca stii cum sa scapi de catuse oricat de atent as fi la tine, asa ca incearca si tu sa ma intelegi. Mi-am dat exasperata ochii peste cap, imaginandu-mi cate traume i-am lasat in atat de scurt timp.

Am parasit cladirea prin spate, imaginea parcarii aproape goale cu exceptia catorva masini parcate acolo, ruinandu-mi toate falsele sperante referitoare la evadarea mea. Clar nu aveam cum sa scap din mainile lui Taylor, iar singura flacara de speranta ce ramanea inca aprinsa era alimentata de gandul ca Erik si Aiden stiau ce se intampla si aveau un plan care sa ma ajute sa ies din situatia actuala.

Taylor ma tinea strans de bratul stang, astfel incat sa nu incerc sa fug, iar posibilele urme vinete care imi vor ramane pe brat erau in momentul de fata cea mai mica preocupare a mea. M-a tarat dupa el pana ce am ajuns in fata unei masini negre masive, asemanatoare celor de teren, cu geamuri fumurii ce ma impiedicau sa vad inauntru, a carei marca nu o puteam identifica.

Mi-a deschis usa din spate si m-a impins inauntru, el urcand alaturi de mine, ceilalti doi barbati ocupand locurile din fata. In mod sigur coreeanul incerca sa anticipeze eventualele mele incercari de a scapa, avand in vedere experientele anterioare. Fara nici un cuvant masina s-a pus in miscare parasind parcarea.

-Imi spui si mie unde mergem? Vocea imi era serioasa si cat se poate de dura, insa Taylor ma ignora complet.

In ciuda protestelor repetate si a frustrarii provocate de intrebarile ramase fara raspuns, am ales sa imi inchid gura, deoarece era in zadar, cei trei parca isi inghitisera limba.

Nu cunosteam drumul, nu stiam unde ma aflu sau incotro ne indreptam si din cate vazusem, iesisem din oras, iar acum intrasem pe un drum pietruit in padure. Situatia clar incepea sa se inrautateasca si pe langa asta, mai aparuse nu stiu de unde o masina in spatele nostru, dar se pare ca pe Taylor nu il deranja.

Mi-am indreptat privirea ce devenea din ce in ce mai incetosata spre fereastra, privindu-mi reflexia fantomatica, aproape translucida. Indiferent de drogul pe care mi-l administrase, acesta incepea sa isi faca efectul intr-un mod deloc placut. Relaxandu-ma, am fost hipnotizata pentru cateva clipe de imaginile ce se desfasurau alert prin fata ochilor mei. Fiecare trunchi reprezenta o ancora, fiecare coroana, un val, mii de crengi serpuitoare si frunze cocotate cat mai aproape de cer, inotau in aceasta halucinanta mare involburata de copaci. Masina se zdruncina usor datorita drumului de tara, luminat doar de farurile ce ajungeau la cativa metrii in fata. Nu stiam unde sunt, sau unde mergem, dar incepea din ce in ce mai tare sa imi fie somn si eram intr-o oarecare masura rupta de realitate.