Jocul razbunarii

Capitolul 10

Nu puteam sa cred ca Aiden m-a sarutat, si-a cerut scuze, dar a spus ca nu regreta nimic si a luat-o la goana, lasandu-ma cu ochii in soare.
Si eu ce ar trebui sa fac? Nici macar nu stiu cum sa reactionez in astfel de situatii!

Avand in vedere ca mai erau cinci minute pana se suna pentru a se anunta intoarcerea la ore, iar eu habar nu aveam ce ar trebui sa fac in situatia de fata, am mers in clasa si m-am asezat langa Amber.

-De ce nu ai venit la cantina? Te simti bine? Esti cam palida! Arati de parca ai fi vazut o fantoma! Aud vocea prietenei mele insotita de un chicot.

-Se poate spune si asa!

-Ce ai patit? Din fericire, sirul intrebarilor care urmau sa imi fie adresate au fost intrerupte de intrarea in clasa a profesoarei de engleza.

Aproape toata ora am fost complet paralela cu tot ce se intampla in jur. Tot timpul m-am gandit la ce s-a intamplat pe acoperis. Cel putin am ajuns la o concluzie, habar nu aveam ce o sa fac in legatura cu Aiden, avand in vedere ca stau foarte prost la capitolul baieti si relatii. Pe de o parte nici macar nu stiu daca a fost sincer cand a spus ca ma place sau doar incearca sa ma enerveze, ceea ce nu m-ar mira mai ales pentru ca vine din partea lui. Iar pe de alta parte, chiar daca ar fi adevarat ,eu nu stiu daca simt ceva pentru el.

Nu m-am indragostit niciodata, habar nu am ce inseamna sa iti placa sau sa iubesti pe cineva. Am citit o gramada de carti si chestii despre dragoste, dar acum par simple cuvinte insirate pe hartie, insa realitate este alta.
Sunetul enervant al clopotelului ce anunta sfarsitul orei imi intrerupe amalgamul de ganduri, readucandu-ma cu picioarele pe pamant.

-Ai de gand sa imi spui ce ti s-a intamplat? Nu te-am mai vazut pana acum intr-o stare atat de proasta.

Amber ma prinde de mana, obligandu-ma sa o privesc. Ne aflam in apropierea iesirii din liceu, deoarece terminasem orele pe ziua de azi si puteam sa plecam acasa. Intr-un fel voiam sa ii spun despre toate cele intamplate, dar pe de alta parte, nu eram sigura daca e bine sa ii marturisesc pentru ca nu stiam cum va reactiona.

-Ok! Tu alegi daca vrei sa imi spui sau nu, dar te asigur ca poti sa ai incredere in mine!

-E vorba de Aiden! Spun in cele din urma.

-Aiden? Ce a facut? Vrei sa il omor pentru tine? Doamne cat o iubeam pe fata aceasta! O invidiez pentru faptul ca tot timpul, indiferent de situatie, ea e optimista si bine dispusa, reusind sa imi schimbe starea de spirit si mie.

-Nu! Nu e asta!

-Atunci?

-Ei bine, cand tu ai fost la cantina eu am urcat pe acoperis si acolo a venit si Aiden si am vorbit si...el...el m-a...

-Te-a sarutat? Ma completeaza bruneta, ridicand o spranceana in semn de intrebare. Ii raspund cu o miscare rapida a capului in semn de aprobare, aflandu-ma in incapabilitatea de a scoate vreun cuvant.

- Stiam eu! Stiam!

-Ce stiai? O intreb confuza, vazand-o topaind efectiv de fericire.

-Stiam ca se va ajunge la asta. Fii serioasa! Baiatul rau, fata buna care il pune la punct pe tip, iar el ajunge sa se schimbe pentru fata si sa aiba sentimente pentru ea! Nu ti se pare cunoscut? Cuvintele ei m-au uimit de-a dreptul si nu stiam cu exactitate ce se intampla cu creierul ei.

-Ai vazut prea multe filme de genul, asta e realitatea! Du-te acasa, mananca ceva, fa un dus, culca-te daca e nevoie, iar atunci cand iti revii sa ma suni.

-Bine! Dar o sa vezi ca asta e adevarul si o sa iti spun la un moment dat "ti-am zis-o eu!".

-Ba nu! Nimeni nu imi spune "ti-am zis-o eu!". Asta nu o sa se intample nici intr-un milion de ani!