Jocul razbunarii

Capitolul 28

Strangeam atat de tare volanul in maini incat credeam ca il voi rupe la un moment dat. E ingrozitor sa stii ca viata a doua persoane depinde de tine. Innebunesti de-a dreptul mai ales cand realizezi ca acele doua persoane sunt singurii oameni pe care ii ai pe lumea asta.
Privind situatia actuala, nu aveam nici un plan. De-a lungul timpului am realizat ca planurile nu fac decat sa te deruteze. Indiferent de cat de bine e planul pus la punct, niciodata nu o sa fie perfect, intotdeauna poate interveni ceva imprevizibil care sa iti dea tot planul peste cap, iar atunci vei fi obligat sa improvizezi. Durata vietii nu ne e stabilita cand ne nastem. Supravietuirea noastra nu reprezinta un plan ce trebuie urmat indeaproape. Viata inseamna risc, temeri invinse si improvizatie.
Totul tine de improvizatie.

Incercam sa imi calmez bataile accelerate ale inimii insa parea in zadar. Inima mea pompa atat de repede sangele incat il simteam cu o intensitate extraordinara curgandu-mi prin vene. Nu stiam daca asta se datora fricii sau adrenalinei, insa un lucru era cert, cel mai probabil ma indrept spre moarte.
Hotelul Miyako era foarte departe si mi-ar fi fost imposibil sa ajung la timp daca respectam toate regulile de circulatie, asa ca am trecut de cateva ori, dintr-o greseala intentionata pe rosu. Situatiile disperate cer masuri disperate. Stiu ca e ilegal sa procedez asa, insa acum nu era doar viata mea in joc, era viata a inca doua persoane.

Am parcat masina in fata hotelului, o cladire de un alb cenusiu, cu cel putin zece etaje. Eram mult prea grabita pentru a analiza detalii, insa un lucru era cert! Cladirea era imensa. Am trecut rapid de usile din sticla de la intrare si m-am indreptat spre lift, fara a fi atenta la oamenii din jurul meu care cel mai probabil ma priveau ca pe o ciudata. Liftul era la etajul cinci si inca urca, iar asteptarea ar fi durat mult prea mult, astfel ca am ales sa o iau pe scari. Tot imi faceam griji intr-un timp de interactiunea mea extrem de rara cu sportul, ei bine acum aveam sa ma satur de el. Zece etaje nu erau chiar atat de usor de urcat pe scari.

Cu greu, am parcurs sirul aparent nesfarsit de trepte, ajungand in fata unei usi inchise din metal. Am tras inca o data aer in piept pentru a-mi recapata suflul si am deschis usa, instantaneu aerul racoros al noptii facand contact cu pielea mea fierbinte.

Aiden si Erik erau undeva in spate, pe cealalta parte a acopesrisului, iar Taylor era cu cativa pasi mai aproape de mine, cu un pistol in mana. Alti doi barbati inarmati se aflau intr-un colt mai retras privind scena ce avea sa se desfasoare in fata lor.

-Cat de punctuala esti! Felicitari! Pe chipul lui Taylor a luat nastere un zambet malefic la care am incercat sa raman cat se poate de perplexa.

-Imi explici si mie ce se intampla? Din cate bine imi amintesc, problemele tale erau strict legate de mine, nu de oamenii din jurul meu. Am privit spre Erik si Aiden, ce stateau nemiscati, spunandu-mi din priviri sa fug.

-Se pare ca nu iti prea plac introducerile, bine atunci, trecem direct la subiect. Pentru ca masina mea e bine, fapt pentru care iti sunt oarecum recunoscator, iti propun un joc! Si cine altcineva ar fi mai potrivit decat fratele si iubitul tau? Ai zece secunde la dispozitie sa alegi pe unul dintre ei. Cel ales, scapa cu viata, celalat cu un glont in cap! In contradictie cu frica ce imi pompa prin vene si proasta dispozitie, coreanul era pe deplin multumit si bine dispus. Ochii sai aveau o sclipire demonica, zambetul era unul sadic, fara urma de falsitate, trasaturi specifice psihopatilor, ceea ce imi confirma faptul ca nu glumeste.

-Esti bolnav! Am spus cu dispret, privindu-l direct in ochii sai intunecati. Daca pana acum il credeam doar putin nebun, in momentul de fata eram convinsa in totalitate ca sufera de psihopatie.

-Cui ii pasa? Si ia spune, care e norocosul pe care urmeaza sa il impusc? Taylor ridica arma indreptand-o pe rand spre Aiden si Erik, zambind sadic. Daca nu alegi ii impusc pe amandoi.

-Cat de idiot esti, Kang Shin Woo! Sa alegi sa ma santajezi cu cei doi, asta e cea mai proasta decizie a ta. Fratele meu, care pana acum a locuit in Anglia, asa ca nu am fost niciodata foarte apropiati si care pe langa asta, imi ascunde o multime de lucruri si asa zisul meu iubit de care m-am despartit pentru ca m-a inselat. Buna decizie! Am zambit victorioasa. Partea buna atunci cand citesti e faptul ca aflii o gramada de lucruri, astfel am descoperit ca atunci cand minti, trebuie sa spui o parte din adevar, pentru a nu fi prins. Ceea ce am spus, a fost adevarat insa am omis un lucru foarte important, in ciuda acestor lucruri, tineam foarte mult la cei doi, insa Taylor nu trebuia sa stie.

-Alege odata? Pe care dintre cei doi il salvezi? Din cate se poate vedea, coreeanului i s-au dat planurile peste cap in clipa in care a aflat despre situatia dintre mine si cei doi. In ochii lui Erik si ai lui Aiden se putea citi ceva mai mult decat frica. Era ca si cum le era teama, dar erau intr-un fel usurati si impacati cu situatia.

-Pe niciunul! Nu il salvez pe niciunul! Eram sigura pe mine cand mi-am ridicat capul infruntand privirea de psihopat a coreeanului si am rostit cuvintele de care imi era atat de teama. Am facut cativa pasi inainte, iar el a indreptat pistolul spre mine, insa nu m-am oprit, am inaintat pana ce trupul meu se afla la cel mult un metru de al sau, iar teava pistolului mai avea doar cativa centimetrii pana ce imi atingea fruntea.
Omoara-ma pe mine! Oricum astepti momentul acesta de mult timp. L-am privit in ochi, sfidandu-l si confirmandu-i in acelasi timp faptul ca sunt cat se poate de serioasa.

-Care e planul tau? Nu si-a schimbat pozitia corpului cu nici macar un centimetru, insa din cate vedeam, atitudinea mea ii trezise suspiciuni.

-Nu am niciun plan. Mi-a ajuns, am obosit. Am scos incet pistolul de la spate, iar dupa ce m-am asigurat ca l-a vazut, l-am pus usor jos.
Cu mine ai treaba, nu cu ei! Lasa-i sa plece si poti sa faci ce vrei cu mine. Omoara-ma, nu imi pasa, dar inainte vreau sa stiu un singur lucru, pentru cine lucrezi? I-am privit cu parere de rau pe Aiden si pe Erik ce erau uimiti de afirmatia mea, gandindu-ma ca asta ar putea fi pentru ultima data cand ii vad.

-Situatia incepe sa fie din ce in ce mai interesanta, nu crezi? Expresia fetei s-a relaxat, un mic zambet viclean aparandu-i in colturile gurii.
Ok, facem ca tine, cei doi pot sa plece, dar cu o conditie, tu ramai si faci ce zic eu! De acord? Am aprobat usor din cap, desi nu stiam ce avea de gand. Indiferent de ce avea sa se intample, cu siguranta va fi mai bine decat sa ii stiu pe Erik si pe Aiden morti.

-Kayla, nu! Ai luat-o razna de tot? Disperarea din glasul lui Aiden era usor de identificat, desi nu aveam puterea sa ma uit spre el, stiam ca fata sa exprima teama. Intelegeam perfect ce simte si incapacitatea de a dezvolta un plan care sa ne scoata din situatia actuala, insa stiam ca nu avea ce face. Singurul plan era sa vad cum avea sa evolueze situatia, asta daca voi mai putea face asta.

-Voi doi, plecati, pana nu ma razgandesc si va omor pe voi si pe ea. Baietii au trecut usor pe langa noi si dupa un moment de ezitare au plecat de pe acoperis, probabil realizand ca prezenta lor aici nu imbunatatea cu nimic lucrurile.

-Deci, Kang Shin Woo, care-i planul? Nu cunosteam motivul, dar stiam ca nu suporta sa ii fie rostit numele real, ceea ce ma motiva sa ii spun asa ori de cate ori aveam ocazia. Imi place sa ma joc cu focul, stiu, insa pana nu o sa ma ard intr-o zi, probabil nu am sa incetez.

-Initial, voiam doar sa il omor pe unul dintre ei, dar mi s-a aprins un beculet si am gasit un alt joc, mult mai interesant! Dar pentru un moment trebuie sa ajungem undeva, asa ca nu vreau sa se iveasca alte situatii neasteptate.
Mi-a aruncat o pereche de catuse, facandu-mi semn sa mi le pun ceea ce am si facut. Nu prea era momentul sa protestez, avand in vedere glontul ce astepta sa fie eliberat exact spre capul meu. Le-am prins destul de slab, in speranta ca voi putea scapa de ele, insa Taylor si-a dat seama de planul meu si mi le-a strans mai tare.
Buna incercare! Sa mergem! Spune si ma impinge usor spre usa ce ducea spre interiorul hotelului.

--------------------------------------------------------