Jocul razbunarii

Capitolul 4

Desi nu ma enervam repede, de data aceasta Aiden ma scosese din sarite, in primul rand pentru ca nu ma lasa pur si simplu in pace, iar in al doilea rand, pentru ca se baga in viata mea.

-Ce s-a intamplat? Esti bine? Amber mi-a taiat calea, prinzandu-ma de mana in timp ce ii puteam citi ingrijorarea in ochii de un negru abisal.

-Iti spun mai tarziu, trebuie sa intram la ora! Ii raspund, sperand ca acel "mai tarziu" sa nu existe niciodata.

Dupa ce am terminat orele voiam sa merg direct acasa, insa in apropierea liceului, atentia mi-a fost captata de una dintre masinile tatei, din care a coborat Erik cu un zambet pana la urechi.

-Ce cauti aici? Daca te vede cineva? Inainte de a ajunge langa mine, am mers hotarata spre el si l-am tras de mana spre masina, deja speriata de faptul ca cineva ne poate vedea impreuna.

-Oamenii nu prea trec pe aici deci sunt putine sanse sa ma vada cineva. Stii ca te iubesc mult, nu e asa?

-Ce vrei? Stiam ca intrebarea acesta ascundea intotdeauna intentiile lui Erik de a ma determina sa fac ceva pentru el, asa ca imi pierdusem deja interesul.

-Nu am voie sa ii spun surioarei mele mai mici ca o iubesc?

-Am inteles, deci ce ai facut?
Din doi pasi a ajuns la cativa centimetrii de mine, si-a pus mainile pe umerii mei si a adoptat fata de potaie vinovata, care cere indurare.

-Am zgariat destul de rau masina tatei! Ma gandeam ca ai putea sa il suni tu sa ii spui. Cel putin asa nu se va enerva atat de tare, iar capul meu o sa stea in continuare la locul lui.

-Scrie cumva proasta pe fruntea mea? A clatinat rapid din cap dezaproband ceea ce m-a facut sa imi dau o palma mintal. Am un frate de 21 de ani, care gandeste cat un copil de 5, asta doar cand vrea, pentru ca atunci cand e serios si determinat e capabil sa fure si turnul Eifel.
Apropo de masina, de ce ai luat-o pe asta? Nu ti-a dat Chevroletul acela alb?

-Ba da, dar asta arata mult mai bine. Deci il suni? Fac orice! Fara sa vreau am adoptat o expresie vicleana, o multime de idei despre cum as putea profita de el, luandu-mi nastere in minte.
Rectific, fac aproape orice! Spune serios de data aceasta, dandu-si ochii peste cap vazandu-mi reactia.

-Si daca te omoara ce? Nu e ca si cand ar fi prima greseala de genul acesta. Tu nu meriti nici cea mai proasta bicicleta, dar ce sa mai zic de masina! Plus ca nu ar fi prea mare pierderea!

-E prima data cand zgarii o masina. Am pufnit amuzata, o multitudine de amintiri legate de experienta lui Erik la volan, navalindu-mi in memorie.

-E prima data cand zgarii masina asta! Sa ne amintim de primavara trecuta cand vorbeai la telefon si te-ai oprit cu masina intr-un copac? Bietul copac! Sau vara trecuta cand ai vrut sa parchezi masina insa nu ai vazut bordura si ai ramas fara bara din spate, sau...

Ironic este insa faptul ca el e cel care m-a invatat sa conduc! Si cand spun ca m-a invatat sa conduc, ma refer la condus adevarat, nu plecare de pe loc si mersul in linie dreapta. Din punctul de vedere al teoriei, e un geniu, doar ca practica il pune in mare dificultate!

-Ok, am inteles, nu sunt cel mai bun sofer din lume, acum il suni sau nu? Ironic era faptul ca desi nu exceleaza la acest capitol, el a fost cel m-a invatat sa conduc si e eu profesor excelent la capitolul teorie, insa practica lasa mult de dorit.

-Bine, da-mi telefonul! Dintr-un pas, Erik a omorat spatiul dintre noi si m-a strans puternic in brate, nu inainte de a ma saruta frateste pe frunte. De asta te iubesc eu!

-Nu pot sa respir, ma sufoci! In acel moment imi da drumul. Tu ma iubesti doar in anumite situatii!

-Eu te iubesc mereu, dar te iubesc mai mult in unele situatii!