Jocul razbunarii

Capitolul 18

-Kayla? Dupa ce suna cateva secunde, aud in cele din urma vocea oarecum confuza a tatalui meu.

-De ce esti asa uimit? O mica incruntatura mi-a aparut pe frunte, la auzul cuvintelor lui. Era ca si cum as fi fost moarta si ingropata de o luna, iar acum am inviat si l-am sunat.

-Asteptam un apel pentru o propunere de afaceri si nu m-am uitat la numar cand am raspuns, credeam ca e acea persoana!

-Bine, ma rog! Cand te intorci din Londra?

-Suntem in avion, ajungem in apoximativ doua ore. Mi-am retinut cu greu comentariul despre faptul ca ii este interzis sa vorbeasca la telefon in timpul zborului, analizand cu grija cuvintele lui.

-Ce vrei sa spui prin suntem? L-am intrebat confuza.

-E si Erik cu mine! Am rezolvat pentru un timp afacerile pe acolo, iar de acum va sta o perioada in San Francisco.

-Ok inteleg! Cu atat mai bine ca e si el! Trebuie sa vorbim!

-S-a intamplat ceva? Vocea lui pare ingrijorata si nu intelegeam de unde a tras concluzia ca s-a intamplat ceva, avand in vedere ca nu ii spusesem nimic.

-Nu! Dar vreau sa vorbesc cu voi! Vin maine dimineata la birou. Sper ca veti fi amandoi!

-Bine, vorbim atunci. Inchid telefonul si il arunc pe masuta de sticla, indreptandu-ma spre baie cu gandul de a face un dus lung, iar dupa sa dorm.

M-am trezit inebunita de alarma care nu se mai oprea din sunat si pentru a nu arunca telefonul prin camera pentru a-l reduce la tacere, am ales sa ma trezesc.
Ah...uram diminetile! E la fel in fiecare zi! Aceeasi alarma tampita care suna la 6:30 si ma scoate din visare, aceiasi dimineata care imi ofera "un nou inceput'', aceiasi viata de rahat! Noroc ca viata mea e mai nou condimentata de un criminal care vrea sa ma omoare, astfel nu ma mai plictisesc atat de mult. Ce pot spune, multumesc nenea criminalu'!
Dupa ce mi-am terminat rutina de dimineata, am luat un taxi si am mers la compania tatei. In seara precedenta imi spusese ca va fi acolo, iar eu nemaiavand rabdare, am ales sa chiulesc la primele ore, plus ca asta era si ultima saptamana de scoala si puteam sa scap fara absente.
Am platit soferului si am coborat din masina, dupa care am intrat in companie. Locul era reprezentat de o cladire uriasa, de aproximativ zece etaje, in mare parte din sticla.

-Te pot ajuta cu ceva?Am zambit scurt femeii de la receptie ce ma privea suspicios.

-Vreau sa vorbesc cu domnul Anderson!

-Nu este aici! Imi raspunde secretara, adesandu-mi un zambet vizibil fortat.

-Ba este! Stiam foarte bine ca e acolo deoarece inainte sa plec de acasa i-am trimis un mesaj, iar el mi-a spus ca ma asteapta acolo.

-Nu, nu este! Dar tu cine esti?

-Nu cred ca este treaba dumneavoastra! Incepea sa ma enerveze persoana asta, dar cel mai mult ma enerva falsitatea ei.
Nu aveam nevoie de acordul ei pentru a vorbi cu tata asa ca am dat sa plec spre lift insa vocea ei m-a facut sa ma intorc.

-Opreste-te! Fie imi prezinti un act de identitate si imi spui ce cauti aici, fie pleci! Altfel chem paza. Mi-am scos exasperata telefonul din buzunar si am format numarul tatei.

-Iar ai schimbat angajatii? Persoana de la receptie nu ma lasa sa intru! Spun dupa ce tata imi raspunde la telefon.

-Da-mi-o mie! Imi spune cu o urma de plictiseala. Ii intind telefonul femeii care il ia confuza, iar dupa cateva secunde, mi-l inapoiaza, reluandu-si zambetul fals.

-Va rog frumos sa ma scuzati! A fost o greseala. Puteti urca!

-Multumesc! Ii spun, imitand-i zambetul fals. Am luat liftul pana la etajul la care se afla biroul tatei. M-am oprit in fata unei bine cunoscute usi duble de un maro inchis si am ciocanit, dupa care am intrat.