Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 16 - Partea II

*Uitati aici si partea a doua a acestui capitol. Sper ca va place si as vrea sa va aud parerile ^.^ Lectura placuta si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt.*

Degetele Mirandei tremurara in timp ce privi telefonul asteptand un raspuns din partea fiului sau. Inima ii bubuia in piept si respiratia ei o luase la goana. Simti ca nu mai poate si se sprijini de perete. Mirosul puternic de bautura din holul principal era insuportabil si geaca neagra a sotului sau era pe jos, dar nu o ridica. Simtea ca daca se desparte de acel perete ar cadea secerata jos. Cel mai bun lucru pe care-l putea face era sa il astepte pe Harry aici.

—Miranda! Tipatul gros al lui Roger o sperie si se ruga sa nu vina la ea, nu putea sa il vada asa. Roger niciodata nu fusese asa, nu intelegea de unde vine schimbarea asta brusca din partea lui. Si nu intelegea nici ce il determinase sa bea atat de mult. Oare din cauza muncii? Facuse ea ceva gresit? Il suparase cu ceva? Telefonul ii vibra si sufletul i se umplu de speranta, care disparu la fel de repede. Nu era un mesaj de la Harry, era doar o reclama.

—Haide Harry, unde esti? Sopti in timp ce lasa cateva lacrimi sa ii scape. Nu se mai simtise atat de speriata si confuza niciodata. Nu stia daca ar trebui sa se duca la el sau nu. Si daca se ducea, ce ii facea? Ce ii zicea? Daca devenea violent? Nu, cel mai indicat ar fi sa il astepte pe Harry, care spre marea ei bucurie tocmai atunci intra in casa.

Viteza cu care mersese fusese destul de mare, dar mesajul in ingrijora atat de mult, isi facuse mii de scenarii in cap si parca innebuni cand isi vazu mama in holul principal, plangand si aratand complet terifiata. Din doi pasi fu imediat langa ea, ii prinse capul in maini si cu degetele mari ii sterse lacrimile in timp ce inima lui bubuia de spaima si ingrijorare.

—Mama? Mama, ce s-a intamplat? De ce plangi?

Miranda inghiti in sec si il privi direct in ochi.

—Tatal tau, Harry. El a...el a...venit beat acasa si eu nu am stiut ce sa fac! Mi-a fost frica, Harry! E foarte beat!

Socul ii inunda complet corpul. Tatal lui, beat? Harry nu il mai vazuse niciodata beat, sau macar sa il vada band asa mult incat sa se imbete. Stia ca bea cateodata bere, insa niciodata nu mai mult de o jumatate de doza. Dar vazand-o asa inspaimantata pe mama lui, isi dadu seama ca era foarte beat si brusc se enerva.

—Unde e? O intreba incercand sa ramana calm.

—In sufragerie. Sopti Miranda si Harry isi lua mainile de pe fata ei, mergand incet spre sufragerie. Acolo il gasi pe Roger pe canapea, uitandu-se pe pereti. Abia acum remarca si el mirosul puternic de bautura si pentru el fu un soc sa isi vada tatal aratand in asemenea hal. Par ciufulit, haine murdare si ochi injectati.

—Tata?

Roger ii zambi frumos si ii facu semn sa se aseze langa el.

—Vino Harry...stai cu mine.

Harry se incrunta dar totusi se conforma si se aseza langa el. O vazu pe Miranda in usa sufrageriei, privindu-si sotul inca in lacrimi.

—Tata, de ce ai baut? Il intreba si Roger incepu sa rada. Nu se putea discuta cu el in momentul asta, trebuia cumva sa il duca sus in dormitor, trebuia sa doarma.

—Tine minte fiule, sa iubesti intotdeauna...o femeie, ma auzi? Harry, doar o femeie, nu doua, nu trei. Una! Vorbea incalcit, cu ochii mari si puternic injectati, respiratia lui duhnea a alcool si Harry isi dadu ochii peste cap. Miranda suspina. 

—Da tata, o sa tin mine, hai sa mergem...

—Femeile te innebunesc fiule, un barbat intotdeauna o sa alerge dupa alte femei, dar doar pe prima o sa o iubeasca.