Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 44

* Capitol nou! Stiu ca a durat destul de mult sa apara capitolul asta insa nu m-am simtit foarte bine, am avut o dispozitie cam proasta, sper sa ma intelegeti. Dar acum e aici, si sper sa va placa! Va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt! Lectura placuta! *

Harry nici nu mai realiza modul rapid in care schimba vitezele. Masina lui alba spinteca autostrada si facea slalom printre masini. Oricine ar fi fost cu el in masina probabil ca i-ar fi spus sa mearga mai incet, fiind innebunit de frica. 

Dar furia lui Harry clocotea atat de tare in interiorul lui incat pur si simplu nu se putea calma. Tatal lui o inselase pe mama lui. Ura aceasta fraza, ura acest gand. 

Eroul lui din copilarie si modelul lui din adolescenta tocmai facuse cel mai josnic lucru din viata lui. Isi inselase nevasta, o femeie atat de blanda si de dulce, atat de educata si atat de rabdatoare, o femeie care il iubea nespus de mult. Nici macar nu voia sa isi aduca aminte de plansetele mamei lui, o dureau prea tare. 

Dadu cu pumnul in volan.

Intotdeauna a crezut ca are familia perfecta. Un tata protector, o mama iubitoare, o sora sincera. Intotdeauna si-a laudat familia si s-a mandrit cu ea, se simtea norocos ca ii avea alaturi de el. Harry era atasat de tatal sau ca toti baieteii atunci cand sunt mici. Il considera eroul sau, tot ce facea era minunat pentru Harry. El il invatase ce inseamna sa fie barbat, il invatase sa nu fuga niciodata de probleme, il invatase cum sa se poarte cu fetele. I se parea cel mai drept om si simtea o admiratie atat de mare pentru el, care nu disparuse deloc pe masura ce crestea. 

Dar acum, stiind ca facuse lucrul acesta josnic, nu il mai putea privi cu aceiasi ochi. Poate ca gandea astfel din cauza furiei, dar oricum, respectul si admiratia pentru el scazuse considerabil. 

Parca masina in fata casei ei. Nici macar nu se mai deranja sa opreasca motorul. Iesi din masina si tranti portiera. Din doi pasi mari fu langa poarta de fier. Puse mana pe clanta si o apasa cu putere, dar constata stupefiat ca era inchisa. Maraind, mai apasa de cateva ori pe clanta dar primi acelasi raspuns. Cuprins de furie, lovi puternic cu piciorul poarta de fier care facu un zgomot puternic si deranjant. 

Tarziu observa micul aarat patrat prins de poarta, parea a fi interfon doar ca ceva mai performant. Erau multe butoane pe care se aflau mai multe lucruri desenate, lucruri pe care Harry nu le intelegea intru-totul. 

  —Ce dracu?! Murmura Harry si apasa pe butnoul pe care era ilustrat un telefon din care ieseau niste linii, semn ca telefonul facea zgomot. Imediat ecranul micut al interfonului se aprinse si pe el aparu cuvantul Wait . Harry expira nervos si incepu sa bata din picior nerabdator. I se parea ca arata stupid, in fata portii, singur. 

Chiar cand dori sa deschida gura si sa o strige, un sunet veni din partea interfonului, si vocea lui Wendy rasuna langa el. Se auzea muzica pe fundal si Wendy radea atunci cand raspunse. Deodata, muzica se opri si Wendy isi curata gatul, oprindu-se din ras.

  —Alo? Cine e acolo? 

  —Deschide-mi poarta si iesi dracului afara! Tipa Harry simtind cum furia lui se amplifica acum ca ii auzea si vocea pitigaiata. Nu se mai auzi nici un cuvant din partea ei pentru cateva secunde. 

 —Ma scuzati, dar nu va cunosc si nu...

  —Oh, scuteste-ma cu politeturile tale, am spus sa iesi afara! Tipa Harry si dadu din nou cu piciorul in poarta. 

  —Harry?! Ce dracu' faci aici?  O auzi vorbind si isi ridica din nou privirea spre casa. O vazu pe Wendy printr-o fereastra, tinand ceva mic la ureche. 

  —Daca vrei sa afli ce fac, iesi dracu'! Tipa el din nou privind-o nervos. Wendy ii inchise si disparu din fata ferestrei. Se mai auzi un zgomot si poarta se descuie. Harry apasa din nou clanta si de data asta poarta se deschise.