Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 40

* Capitol nou! Acum doua zile am ajuns pe locul 3 in fanfiction si nu mi-a venit sa cred! Stiu ca va multumesc aproape la fiecare inceput de capitol, dar este si meritul vostru si ma faceti sa ma simt atat de speciala. Cartea mea creste in fiecare zi si parca e un vis devenit realitate. Sunteti minunati, va multumesc din suflet. Sper sa va placa si acest capitol, va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile daca sunt! Lectura placuta! *

Bufnitura se auzi dupa inca zece minute de stat in in fata usii. Harry nici macar nu isi dadu seama de unde venise, dat fiind faptul ca era atat de prins in gandurile lui. Stand lipit de usa si gandindu-se la ce avea sa faca mai departe, ii lua cateva secunde sa isi dea seama de unde venise bufnitura amestecata cu sunet de apa agitata. 

Veni ca un fulger, ingrijorarea il strafulgera atat de brusc incat tresari si simti cum fierea i se urca in gat. Nici nu mai statu pe ganduri, se intoarse pe calcaie cu o viteza neobisnuita si mana lui apasa cu putere clanta usii de la baie. O deschise cu putere si ochii lui cazura fix pe cada in care trebuia sa fie Ann'. Si ea chiar era acolo, dar sub apa, cu mainile in aer agitate. 

  —Ann'! Nu isi putu opri tipatul. Din trei pasi mari ajunse langa cada. Apuca sa ii vada chipul sub apa, cu ochii strans inchisi si gura deschisa, parca incercand sa tipe. Ii vedea corpul tremurand sub apa din cauza socului si picioarele agitandu-se greu sub apa. Harry isi aduse aminte de teama ei de apa inainte sa isi bage mainile dupa ea. O apuca de umerii slabi si o ridica cu putere. Stropi mari de apa cazura pe podea si pe hainele lui Harry, udandu-l, dar asta era ultimul lucru de care ii pasa. Ann' lasa sa un hohot de plans sa ii scape alaturi de un acces de tuse. Harry o tinu la suprafata cu o mana si pe cealalta o intinse si apuca un prosop mare si alb. O ridica pe Ann' in picioare, cu mainile tremurande si corpul tremurand de soc si groaza si o inveli rapid in prosopul alb, curat si pufos. Nici nu se gandi de doua ori inainte sa isi treaca o mana dupa genunchii ei si una pe spate, o lua in brate si din cauza tremuratului si a plansului ei, Harry cazu cu ea in brate. Se lipi de cada plina cu apa care inca facea valuri din cauza miscarii si o puse pe Ann' in poala lui. O lipi cu putere de el, punandu-si o mana pe parul ei ud si scurt. 

In baia din apartament de auzeau doar respiratii agitate, plansete si tuse. Ann' tremura in bratele lui Harry, iar Harry tremura tinand-o pe Ann' in brate. Inca era in soc si poate din cauza asta o strangea atat de tare pe Ann'. Nu trebuia sa o lase singura, aproape de innecase. Aproape s-a innecat intr-o cada nenorocita, cu el la doar cinci pasi. Inchise ochii strans si o stranse si mai tare. In minte ii veneau imaginile chipului ei sub apa, plin de groaza. 

Ann' se oprise din tusit, dar nu si din plans. Lui Harry ii venea sa planga de asemenea. Plangeau amandoi pe podeaua baii, stand in bratele altuia si tremurand. Luand o respiratie adanca, incerca sa se calmele. In loc sa o linisteasca, plangea ca un copil mic. Dar se speriase atat de tare cand o vazu sub apa, cu mainile pe afara agitate, chemand ajutor. 

  —Ann'! Linisteste-te! Gata, a trecut! 

Dar de ce nu se putea calma nici pe el? De ce incerca sa o linisteasca pe ea, cand el era atat de zdruncinat? Alese sa nu mai spuna nimic, sa o tina pur si simplu in brate pe podeaua baii, cu capul lipit de cada care aproape i-o luase pe Ann'. Aproape, si Harry jura sa nu o mai lase singura nicaieri. 

* 

Mira se intoarse acasa cu inima stransa si mintea plina de intrebari. Toata ziua ii statuse gandul la fratele ei si la fata pe care o luas-o ilegal din institut. Nu se putu concentra deloc la munca, si asta ii provocare necazuri. Scapase trei tavi cu mancare pe care fu nevoita sa le curete si aproape ca administrase gresit o injectie. De asemenea, a trebuit sa ii duca masina lasata in fata institutului intr-o parcare a unui supermarket. Spera sa nu se intample nimic cu ea, desi o inchisese si ii luase cheia. Avea sa il roage pe Kai sa se duca maine dupa ea si sa o aduca acasa. Din cauza a ceea ce facuse Harry fusese chemata in biroul directoarei de mai multe ori, de fiecare data punandu-i-se intrebari peste intrebari la care Mira nu avusese timp sa nascoceasca minciuni. Raspunse cu lucrurile care ii venisera in minte prima oara si era sigura ca directoarea stia povestea adevarata. Era imposibil sa nu o stie, si cel mai frica ii era de faptul ca nu parea furioasa. Nu parea revoltata. Era linistea dinaintea furtunii. Si Mirei ii era teama de furtuna aia.