Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 18

* Nu credeam ca voi ajunge sa scriu si azi dar vazand ca dupa aproape doua luni de cand nu am postat, am primit atatea voturi si comentarii frumoase nu m-am putut abtine. Sunteti absolut geniali, si chiar daca nu suntem foarte multi in comunitatea asta, eu ma simt atat de impacata ca am gasit oameni care imi apreciaza munca si care la randul lor, scriu si fac o treaba geniala. Sper sa va placa mult si capitolul asta, va astept parerile ^.^ La media este o melodie care imi place enorm de mult si care m-a acompaniat in tot timpul in care am scris acest capitol. Va invit sa o ascultati si voi. Lectura placuta! Imi pare rau daca sunt greseli de scriere *

Masina alba parca zbura pe autostrada. Un fulger alb brazdand cerul intunecat in plina furtuna. Harry apasa pedala de acceleratie si mai tare, furios. Nenorocita! Wendy avea sa plateasca pentru asta. Nimeni nu isi batea joc de el, de Harry Styles. Isi stranse buzele si dadu cu pumnul in volan. Daca nu ar fi trebuit sa ajunga de urgenta acasa ar fi cautat-o prin tot orasul. Iesi de pe autostrada si intra in micul lui cartier. Incetini masina vazand copiii alergand prin curti si prin strada. Isi lua ochelarii de la ochi si ii puse in torpedo. Parca masina in fata casei si iesi din ea, inchizand ochii si incercand sa se calmeze putin. 

Deschise incet usa, rugandu-se ca mama si sora lui sa nu fie acolo. Dar universul nu tinu cu el. Din sufragerie le vazu pe amandoua cum s-au ridicat rapid de pe canapele si au venit spre el fugind. Miranda se opri la intrarea in sufragerie rasufland usurata in timp ce mira nu se putu abtine si ii sari in brate. 

  —Oh Doamne! Ce bine ca ai venit! Sopti cu fata in pieptul lui si el isi imbratisa sora la fel de puternic.

 —Shh, nu aveati motiv de ingrijorare. Am lipsit doar cateva ore. Ii sopti incercand sa nu auda mama lui.

  —Da dar stii cum e mama. Sopti Mira si chicoti apoi se desprinse din bratele lui si se privira in ochi. 

* 

Apele se mai linistisera si Harry putu sa urce in camera lui. Miranda il arunca practic pe canapea si il tinu sechestrat acolo timp de o ora bombardandu-l cu intrebari. Harry nu ii spusese cu adevarat ce se intamplase, ii spuse ca intentia lui era sa plece la o plimbare si a ramas la un prieten. Miranda nu prea crezuse asta dar isi dadu seama ca era un barbat in toata firea, isi dadu seama ca arata ridicol stand pe canapea si raspunzand intrebarilor ei bune de adresat unui copil care plecase fara sa ceara voie. 

Ajuns in camera lui Harry se arunca in pat gandindu-se la ziua asta nebuna. Era suparat ca ii cazuse in plasa nemernicii si totusi usurat ca nu o gasise acolo cand se trezi, furia ce clocotea in el atunci l-ar fi impins la lucruri groaznice. Intoarse capul spre noptiera pentru a lua telefonul dar mana lui cazu pe rama maronie. Degetele il furnicara si se bloca. Sa ridice rama sau sa o ignore? Se cutremura. Dominat parca de o dorinta ce aparu de nicaieri ridica rama si privi fotografia. Lacrimile ii napadira ochii. Cum era posibil sa mai aibe reactia asta dupa atata timp? Dupa tot ce s-a intamplat? Dupa Ann'? 

O privi pe ea. Se privi pe el. Doi indragostiti facand o poza. Dar nu era doar atat. Erau asa fericiti, cine vedea poza putea spune ca erau suflete pereche. Inchise ochii si isi aduse amintea. Aniversarea ei de 18 ani. Petrecerea. Prietenii. Noapte aceea in care facusera dragoste prima data. Toate diminetile fericite alaturi de ea. Toate plimbarile. Toate intalnirile. Toate certurile. Toate excursiile. Toate amintirile ce o includeau pe ea erau frumoase, si pe el in invada vina. Reusise sa dea cu piciorul la toate amintirile astea asa repede. O uitase pe Cierra atat de repede, uitase dragostea lor, uitase tot. Isi dadu seama ca fata asta o sa il urmareasca peste tot. Ca oricat de multe fete ar fi cunoscut, Cierra tot era acolo. Si mereu o sa fie. 

Ofta puternic. Se gandi la Ann' si din nou imaginea ei se contopi cu a Cierrei. Injura in gand. Daca nu vedea poza asta, daca nu isi aducea aminte de tot, poate ca ar fi ramas focusat pe Ann'. Avu un impuls de a arunca poza. De a arunca rama si a arde poza. Dar nu facu asta. Nu putea. Cierra insemnase prea mult pentru Harry, inca nu putea renunta la poza asta. Puse rama din nou pe noptiera cu fata in jos.