Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 38

* Capitol nou! Imi pare rau ca mi-a luat mai mult sa il scriu, dar in sfarsit mi-am facut timp siiiiii l-am scris. Sper sa va placa, va astept parerile in comentarii cu cel mai mare drag si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt. Lectura placuta! *

Ceva il gadila. Era ceva moale si subtire ce ii gadila nasul. Harry se trezi din somnul lui profund si inspira, fara sa deschida ochii. Nu era pregatit sa ii deschida inca, avand in vedere lumina de afara. Simtea vantul pe piele si parul lui miscandu-se usor. In minte ii revenira ultimele intamplari si Harry zambi scurt. Era convins ca parul micutei lui Ann' era cel care ii atingea nasul si il gadila. Inspira din nou adanc si deschise ochii, pregatit sa intampine frumoasa fata. 

Dar tot ce vazu era culoarea verde a ierbii. Harry se incrunta si isi roti ochii in toate directiile posibile. Era singur, in iarba. Dar unde era Ann'? Simti un val de caldura prin tot corpul si se ridica imediat in picioare. Vazu institutul in departare, stand impunator de cealalta parte a palcului de padure.

Dar unde naiba e Ann'?

Cu inima cat un purice incepu sa o caute din priviri. Diferite scenarii i se invarteau acum in minte. Scenarii cu Ann' plecand de langa el speriata, scenarii cu gardienii venind la ei si luand-o pe Ann' fara ca Harry sa stie, scenarii cu oricine luand-o pe Ann' de langa el. Nu, nu era posibil asa ceva. Abia reusise sa o scoata, nu se putea ca ea sa dispara asa. Nu dorea sa creada ca doar acele cateva ore au fost orele ei de libertate. Se gandi sa inceapa sa o strige, dar isi dadu seama ca nu era o idee buna. Cineva de la institut i-ar fi putut auzi, desi erau destul de departe, dar Harry nu risca. 

Ceva ii vibra in buzunar si isi scoase telefonul. Vazu ca era deja ora 9, deci dormise aproximativ o ora. Dar numele lui Kai aparea pe ecran, alaturi de un mesaj: Ajung in cinci minute. 

Harry incepu sa se panicheze, dar isi propuse sa nu plece de aici fara Ann'. Disperat, se indrepta cu pasi mari spre palcul de padure. Spera ca Ann' sa se fi dus aici pentru a se ascunde. Isi imagina ca se trezise si se speriase cand vazu sa se afla pe un camp. Dar Harry se intreba cum de nu a simtit? Adormise atat de repede si dormise atat de bine, dar nu ar fi crezut ca dormise atat de adanc incat sa nu o simta ridicandu-se de langa el. 

Ochii lui scrutau copacii, uitandu-se chiar si printre crengi. Cu fiecare pas si cu fiecare metru scanat cu rezultatul ca Ann' nu era nicaieri, paranoia si gandurile negre ii incolteau incet incet mintea. Se simtea dezamagit. Dezamagit de el insusi. Nu reusise sa o protejeze. Nu reusise sa ii ofere liniste. Nu reusise sa o duca intr-un loc mai bun. Probabil ca ea era deja la institut deja, probabil ca gardienii ii gasisera. Nu trebuiau sa ramana acolo pe camp, trebuiau sa se ascunda in palcul acesta de padure. Unde i-a fost capul? Cum a putut sa fie atat de neatent? Fusese prea entuziasmat, prea fericit ca o avea in brate si ca o scosese de acolo. 

Considera ca acum nu mai existau pericole, ca nimeni nu ii mai poate opri. Dar viata ii daduse o palma lui Harry, o palma dureroasa pe care Harry o simtea cu toata fiinta. Uita chiar si de Kai care tocmai il suna ca a ajuns. Dar cum ar fi putut Harry sa plece pur si simplu? Daca nici macar nu era la institut si era aici, ascunsa printre copaci? Cum sa se duca acasa fara linistea ca ea e bine? 

Ii transmise lui Kai sa ii astepte acolo si isi continua cautarea. Apasarea pe care o simtea in piept aproape ca il durea. Ochii lui scrutau fiecare copac si fiecare tufis, dar fara rezultat. Cu toate astea, Harry nu se dadu batut. Continua sa mearga printre copaci, uitandu-se dupa institut pentru a nu se pierde. Observa un tufis mai mare si se duse intr-un suflet pana acolo. Se invarti in jurul lui, dar degeaba. Ann' nu era de gasit. 

Incerca sa isi calmeze respiratia si bataile rapide ale inimii. Ofta, sprijinindu-se de un copac. Avea de gand sa il sune pe Kai si sa vina sa il ajute, cand deodata ceva ce semana cu un suspin ajunse la urechile lui. Isi ridica capul si asculta atent, incercand sa isi dea seama daca suspinul ala chiar fusese real. Probabil ca nu, cu toate pasarile care ciripeau.