Capitolul 56

1.4K 139 133
                                    

* Capitol nou! Sper din suflet sa va placa, va astept cu mult drag parerile in comentarii si va rog sa imi scuzati eventualele greseli. Lectura placuta! *

Kai avea gura uscata atunci cand termina de povestit. Desi Harry il rugase sa le relateze toate aceste evenimente, se simtea oarecum ca si cand l-ar fi tradat. Harry ajunsese sa se implice emotional atat de mult in toata povestea asta, incat Kai nu ar fi crezut ca se va ajunge la asta, la mama lui stiind toate etapele povestii. 

Asezat pe un fotoliu in fata canapelei pe care stateau cele trei femei, le privea cu atentie chipurile, incercand sa vada vreo reactie. Mira avea o expresie netrua, stiind deja totul, insa Cierra si Miranda pareau confuze si putin speriate. Intr-un final, Miranda se intoarse spre Mira, privind-o cu ochi mari. 

  —Ai stiut despre asta in tot timpul asta? O intreba si Mira o privi in ochi, apoi inghiti in sec si aproba. 

—Da, si am incercat sa il impiedic. Am incercat sa il fac sa se opreasca. Institutul e un loc oribil, si m-am temut cel mai tare pentru sentimentele lui. Stiu cat de tare l-ar afecta daca ar stii toate ororile care se intampla acolo, e mult prea sensibil.  

Mira isi simtea inima batand cu putere in piept. Era pentru prima data cand spunea lucrurile astea despre institut in fata mamei ei. Miranda nu vazuse niciodata institutul, nici macar o poza cu el, doar imaginea pe care si-o formase in minte cu ajutorul spuselor ei, care bineinteles ca erau unele pozitive. Stia ca mama ei nu ar mai fi lasat-o niciodata sa lucreze acolo daca ar fi stiut ce loc infect e si cum sunt tratati oamenii acolo. Si probabil ca nu i-ar fi spus niciodata. Sau cel putin nu pana nu ar fi scapat de amenintarile directoarei. 

Insa simtea ca era momentul sa ii spuna adevarul, oricum il va afla in cateva ore, si cel mai bine era sa il afle de la ea. 

  —Un loc oribil? Mira, de ce spui asta? Intreba Miranda confuza, privindu-si fata in ochi. Mira isi musca buza si il privi pe Kai pentru o secunda, care avea o expresie confuza. Dar privind-o inapoi pe Miranda isi dadu seama ca Mira nu ii spusese niciodata cum era Losture de fapt. Si acum intelegea cum de lucra acolo, avand acordul total al mamei. Kai isi aducea aminte acum ce mandra vorbea Miranda despre slujba Mirei. O lauda intotdeauna si ii admira candoarea si simtul acesta al responsabilitatii pentru alti oameni. Probabil ca Miranda avea o imagina superba a acestui institut. 

Probabil si-l imagina ca fiind o cladire frumoasa, cu geamuri stralucitoare si o fatada de culoare alba sau crem. Probabil ca usile ar fi rotitoare si stralucitoare, de o culoare inchisa, iar interiorul ar fi curat si frumos mirositor. Receptia ar fi superb decorata, cu multe flori si afise despre importanta salvarii oamenilor si despre cat de important e sa ii ajuti pe cei din apropierea ta. Femeia care ar sta in spatele biroului din receptie ar fi foarte amabila, iar camerele pacientilor ar fi foarte igienice, foarte frumos decorate, cu geamuri mari si multe flori primite de la rude. Asistentele ar fi foarte amabile, stand mereu langa pacienti pentru a le da ajutor si pentru a le tine companie. Losture ar trebui sa fie, in imaginatia Mirandei, un rai pe pamant, un rai in care fiica ei era unul dintre ingeri. 

Dar de fapt, Losture nu arata deloc asa, in nici un procentaj, era total opusul acelei imagini. Probabil ca Miranda va avea un soc puternic cand va vedea de fapt, unde lucra fiica ei. Totusi, cand Mira il privi, ii oferi o privire incurajatoare, desi nu era de acord cu faptul ca ii ascunsese asta mamei ei. 

Oftand usor, Mira incepu sa vorbeasca. 

  —Losture nu este asa cum ti l-am descris eu, mami. Pot spune ca este exact opusul a tuturor lucrurilor pe care ti le-am spus despre el. Este un loc oribil, infect, in care pacientii sunt tratati mizerabil si folositi in scopuri oribile. Nu este un loc de reabilitare, este un loc in care oameni se imbolnavesc si mai rau. Iar eu ti-am ascuns asta, imi pare rau. Termina cu o voce stinsa si isi lasa privirea in pamant, neputand sa o priveasca in ochi. Se simtea rusinata. Nu ii ascunsese niciodata nimic mamei sale atat de mult timp. Pentru cateva minute, nimeni nu spuse nimic, iar apoi Miranda vorbi din nou. 

Annorexia [F.F - H.S]Where stories live. Discover now