Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 26

 * Capitol nou! Inainte sa incepeti sa cititi vreau sa va multumesc din suflet pentru toate comentariile si voturile, chiar si pentru ca doar cititi acesta carte. Am reusit sa ajung pe locul 87 in FANFICTION, poate ca nu e cine stie ce, dar pentru mine inseamna enorm de mult si cu siguranta si voi aveti un merit in asta! Multumesc, sper sa nu va dezamagesc pana la sfarsit si sa fiti alaturi de mine. Sper sa va placa acest capitol si sa imi scuzati greselile daca sunt. Va astept cu multa nerabdare parerile. Lectura placuta *

Se afla doar de doua ore acolo si deja regreta faptul ca acceptase. Nu era doar faptul ca locul asta arata si miroasea groaznic, era si faptul ca ii simtea prezenta lui Ann' pe fiecare hol, in fiecare coltisor. Matura pe care o avea in maini era una deja folosita si rupta. Isi misca mainile frenetic incercand sa scape institutul de murdarie, dar era atat de multa si atat de veche incat devenise una cu podeaua, imposibil de luat. 

Sophia ii aratase locul de unde isi putea lua ustensilele si pleca spre camera asistentelor. Desi ii spusese unele lucruri destul de folositoare, era totusi rezervata. Nu vorbise mai deloc, decat daca o intreba el ceva si pleca asa repede ca nici nu o observa. Avea sa ii fie greu sa o aiba de partea lui, mai ales ca nu stia daca or sa mai vorbeasca. 

Institutul era mai mare decat ar fi crezut el si plin de holuri si usi incuiate. Harry incerca sa deschida unele usi dar erau toate incuiate. Salopeta hidoasa de pe el incepuse sa devina si mai incomoda cu fiecare miscare si Harry deja nu mai putea suporta. Lua o mica pauza si se sprijini usor de perete. Si-o imagina pe Ann' fiind dusa pe holurile acelea mizerabile de catre gardieni. Si-o imagina plangand si zbatandu-se, strigand in gandul ei ajutor. Harry se simti neputincios si vinovat. Trebuia sa stea aici, trebuia sa faca ceva in saptamana asta. Trebuia sa o ajute. Voia sa o vada, voia sa se asigure ca e bine si ca gardienii nu i-au facut ceva. Avea sa o vada la pranz. Spera ca o sa poata vorbi cu ea. Inca trei ore pana la pranz. Lua din nou matura in mana. 

*

Kai se trezi la ora noua. Privi din instinct in patul lui Harry si pentru o clipa se intreba unde era. Gasi pijamalele lui Harry pe jos si dupa ce isi dadu ochii peste cap le lua si incerca sa le impacheteze. Avea de gand sa il sune dupa ce mananca. Dupa ce se schimba in haine de casa, iesi afara din camera. Pe hol nu se intalni cu nimeni dar auzea voci venind de jos. Cobori lenes scarile si le gasi pe Mira si Miranda in sufragerie, scriind ceva pe o foaie. Isi facu simtita prezenta spunand buna dimineata si Miranda ii raspunse zambind. 

  —Kai, dragule, inca nu am fost la cumparaturi. Mai poti astepta putin sau iti este foarte foame? 

Miranda ii spuse cu parere de rau si Mira il privi. Kai clatina din cap. 

 —Nu-i nimic, doamna Styles. Pot astepta.

Miranda ii zambi si o trimise pe Mira sus sa se schimbe. Aparent aveau sa mearga amandoua. Mira pleca sus si Miranda il invita la o ceasca de cafea pe care Kai o accepta. 

  —Ai vorbit tu cu Harry? Il intreba ea si Kai clatina din cap.

 —Nu, voiam sa il sun dupa ce mancam. Raspunse el si Miranda aproba din cap, luand o gura din cafeaua calda si frumos mirositoare. Continuara sa vorbeasca despre lucruri marunte. Miranda ii povesti despre faptul ca o sunase pe mama lui aseara si vorbise cu ea. Ii povesti cum o incuraja si ce tare se bucurase mama lui. Ii transmise ca il iubeste enorm de mult si ca abia asteapta sa se intoarca acasa. Kai ii multumi Mirandei pentru acest lucru si Miranda ii raspunse ca avea sa o mai sune. Apoi vorbira despre Harry, despre fata lui incredibil de amuzanta dimineata si despre cum bombanea in timp ce urca in masina. Rasera amandoi si se oprira din vorbit cand Mira cobori jos, imbracata in niste blugi albastri si un tricou negru, simplu. Era superba, dar chipul ei era extrem de trist.