Annorexia [F.F - H.S]

Capitolul 47

* Asa cum v-am promis, acest capitol a venit mai repede. Sper din suflet sa va placa, va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati greselile, daca sunt. La media este Ann'. ATENTIE: SA CITITI SI CE SCRIE LA SFARSITUL CAPITOLULUI! Lectura placuta! *

O privea. Era in fata lui, privindu-l cu ochii ei frumosi pe care ii iubea atat de mult. Trupul ei era acoperit de o rochie alba, pana in pamant de panza. Era usor transparenta din cauza luminii, iar din aceasta cauza Harry putea sa vada urma lenjeriei ei negre. Dar nici vorba sa se uite acolo. Si nu pentru ca s-ar simti stanjenit, ci pentru ca al ei chip alb ca de portelan era tot ce il interesa pe Harry. Obrajii ei erau rosii si urma de zambet ce o purta o facea sa para atat de inocenta. 

Un zambet se intinse pe buzele lui, in timp ce Ann' zambi si ea. Harry facu un pas catre ea si aceasta chicoti, punandu-si mana la gura pentru a-si ascunde zambetul. Harry se incrunta usor. De ce isi ascundea zambetul? Avea un zambet atat de minunat si de radiant, nu merita ascuns. Deschise gura hotarat sa ii spuna asta, dar brusc totul se intuneca. Harry tresari puternic si clipi, incercand sa se acomodeze cu schimbarea mult prea brusca de lumina. 

  —Ann'! Tipa acesta in timp ce se invartea in loc, sperand sa o vada pe undeva, sau macar sa o simta. Brusc, isi vazu umbra stand pe o suprafata plana si neagra. Se intoarse brusc, respirand precipitat, si o vazu pe Ann' stand la cativa metri de el, incadrata intr-o lumina alba, orbitoare. Icnind, dori sa se apropie dar fu brusc tras inapoi de ceva puternic. Tipand, isi privi mainile si picioarele si avu un soc puternic cand vazu ca in jurul lor erau catuse. Mintea lui incepu sa se invarta si panica incepu sa ii alerge prin corp. Se zbatu, dar nu reusi sa rezolve nimic. In schimb, lanturile grele ii rasunara in cap. 

 —Harry! Ii auzi vocea cristalina plina de groaza si Harry tipa din nou. Harry vazu in jurul incheieturilor ei si a picioarelor aceleasi catuse si aceleasi lanturi. O auzi pe Ann' cum incepe sa planga si tipa din nou, zbatandu-se si mai tare. Simtea catusele cum ii sapa in piele, dar nici ca ii pasa. Plansul micutei lui Ann' il durea mult mai tare. 

  —Harry, ajuta-ma! Tipa din nou si Harry simti cum il napadesc lacrimile. Se simtea groaznic, se simtea spintecat. Era inutil in momentul de fata, nu putea face nimic. Un alt tipat din partea ei si prima lacrima ii cazu pe obraz. O vedea cum se zbatea si plangea si pur si simplu il durea inima. 

 —Marge Gladys! Caut-o pe Ma...Dar nu mai reusi sa spuna nimic altceva, caci un urlet ingrozitor ii intrerupse cuvintele si intr-o secunda lumina alba disparu, si Ann' deodata cu aceasta.

*

  —Harry! Harry! 

Prima oara nu vazu clar. Atat din cauza cetii ce se formase in ochii lui pe perioada inconstientei dar si din cauza lacrimilor care inca ii curgeau pe obraji. O suvoi de par blond ii aparu in fata ce incadra un chip micut si ingrijorat. Prima persoana la care se gandi fu Mira, dar pe masura ce privirea ii redevenea clara, o recunoscu pe Samantha. Samatha arata ingrijorata si socata, ochii ei erau mariti si sprancenele ridicate. Nu parea ca ar fi plans, dar Harry nu putu sa nu observe dara de sange care ii curgea din frunte. Harry era sigur ca sangera si el, simtea gust de sange in gura. 

  —Samantha, esti bine? Intreba si intr-o fractiune de secunda Samantha isi schimba total temperamentul. Din ingrijorare si soc, trecu la furie si groaza.

 —In afara de un cap spart, totul bine! Cine dracu' erau aia si de ce dracu' au reactionat asa?! Mai bine ai veni cu o explicatie buna Harry, pentru ca am de gand sa sun la politie si fii sigur ca o voi face! 

Harry isi simti capul invartindu-se din cauza tipatului ei. Tamplele il dureau si maxilarul la fel, pumnul acela fusese cu adevarat puternic. Nici macar nu dorea sa isi aduca aminte de visul acela, nu dorea ca durerea de cap si sentimentul de vina sa se intensifice. Ii auzea respiratia Samanthei langa el si ii simtea corpul tremurand. Acum trebuia sa ii explice si ei totul, si se hotari sa o faca, nu avea nici un rost sa o minta.