Capitolul 52

1.4K 142 102
                                    

* Capitol nou! Stiu ca nu am mai postat de ani, dar am avut probleme mari cu tastatura laptopului si scrisul de pe telefon e ingrozitor asa ca am decis sa astept. Multumesc mult celor care au ramas langa mine in tot acest timp si sper din suflet sa va placa si acest capitol. Din pacate cartea se apropie de final incetul cu incetul, dar am alte carti deja pregatite. Va astept cu mult drag parerile si va rog sa imi scuzati eventualele greseli. Lectura placuta! *

Cu inima inca stransa si ochii in lacrimi, Harry se ridica de pe canapeaua lui Marge impreuna cu Kai. Isi simtea umerii apasati, spatele parca ii era garbovit de toata presiunea ce o resimtea. Ceea ce aflase era ingrozitor. A avut ocazia sa o atinga, sa o tina in brate si nu a stiut pentru ce sa o aline cu adevarat. Pentru ca desi boala ei o chinuie, ranile sufletesti pe care le are sunt mult mai grave, ii sapa in suflet si in inima in fiecare zi si el nu a stiut asta. I-a dat apa si mancare, cand trebuia sa ii dea sanse si sentimente. 

Inspira si expira cu putere pentru a incerca sa se calmeze. Trebuia sa actioneze imediat. Trebuia sa gaseasca o modalitate a demasca Losture. Trebuia sa aduca cumva politia acolo. Dar cum? 

Simti cum Kai il bate usor pe umar si atunci se zmuci din ganduri si reveni la realitate. Marge era deja langa usa, privindu-l usor ingrijorata. Kai il analiza si el, incercand sa gaseasca vreun raspuns la starea lui. 

  —Sunt bine, hai doar sa-

Dar se opri din cauza unui zgomot de afara. O masina parca in fata in fata casei, si o portiera se deschise si se inchise. Marge privi prin micuta fereastra aflata langa usa si icni. 

  —E totul in regula? Intreba Kai facand cativa pasi spre usa. Marge inghiti in sec si inceput sa se agite. Harry observa ca ceva o speria si merse catre usa cu pasi mari. Arunca o privire prin micuta fereastra si ingheta cand vazu cine se afla in fata casei, cautand disperata in portbagajul masinii. 

 —Wendy? Ce face Wendy aici? Intreba fara sa se poata abtine, intorcandu-se catre Marge. Kai aparu si el langa ei si se uita pe fereastra la Wendy care inca cauta in portbgagaj. 

  —Cine e Wendy? Intreba Kai confuz si Harry aproape ca isi dadu o palma peste frunte. Kai nu o vazuse pe Wendy niciodata si nu intelegea ce se intampla. Nici macar Harry nu intelegea, de ce ar fi venit Wendy la Marge? O privi pe Marge in cautarea unui raspuns. Aceasta ofta nervoasa si continua sa priveasca prin micuta fereastra in timp ce vorbi. 

 —Este nepoata directoarei. Vine aici in fiecare luna pentru a ma ameninta. Au aflat de toate incercarile mele de a aduce politia la Losture si vor sa se asigure ca nu fac nimic care sa le puna in pericol. Asta imi da de inteles ca in institutul ala nu se afla nimic bun si fac ceva ilegal. 

  —Bineinteles ca fac, altfel de ce sa se ascunda atat? Intreba Kai intelegand situatia. Harry simti cum incepe din nou sa se enerveze. Pentru ce atata acoperire? Ce vor sa ascunda atat de mult incat sa ajunga la santaj? Harry isi aduse aminte din nou de cuvintele directoarei si o micuta panica inceput sa se instaleze in sufletul lui. Faptul ca nu mai stia nimic de Ann' il macina incet si dureros. 

Pe micuta fereastra, o vazura pe Wendy cum scoase din de pe bancheta din spate o valiza mica de cuoare maro. Marge ofta. 

—Vor sa imi ofere din nou bani. A mai venit cu acea valiza de multe ori. Nu am acceptat niciodata, si nici nu o voi face. O vreau doar pe Ann' inapoi, nu banii! Spuse pe un ton chinuit, aproape incepand sa planga. Wendy inchise portiera si apoi masina, si se indrepta cu pasi tantosi spre usa, tinand valiza in mana de parca ar fi fost una din gentile ei scumpe. Costumatia ei era exact in stilul caracteristic, fusta scurta si alba, un top alb si tocuri inalte si negre in picioare. Machia strident, par lasat pe spate, unghii imense. Harry simtea doar greata. 

Annorexia [F.F - H.S]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum