Capitolul 27

2.6K 134 38
                                    

Amina POV
-Si daca o sa fii fetița o sa împușc toți băieții care se dau la tine iar daca o sa fii băiat o sa te învăț cum să agăți o fata .

Râd la ideile lui Wess.După o partidă de "joaca",minunatul meu iubit a început să vorbească cu burta mea zicând " Copilul meu mă aude". Toți au acceptat situația, mai ales femeile , ele au fost primele și unchiul Andrew . Bărbații au fost mai crispați dar și-au  revenit felicitandu-ne .

Wess a fost în culmea fericirii , nu avea de ce să îmi fie frica . Este foarte grijuliu cu mine , mai grijuliu ca deobicei și asta mă mulțumește pe de o parte dar mă sufocă pe alta.
-Te iubesc ! Îi zic și el ridică privirea spre mine , mă sărută cu patos și eu zâmbesc in sărut.
-Si eu te iubesc . Vorbele lui mă fac să mă înroșesc chiar daca nu e prima oară când le zice . Mai lenevim câteva minute dar până la urmă ne îmbrăcăm. Ar cam fi cazul.

Coboram jos și ce vad ceva ce mă face să raman blocata. Sediul este atacat , o grămadă de cadavre pe jos. Wess mă trage in spatele lui și mă uit după fete ignorând că se trage lângă mine . Sunt într-un colt , respir ușurată când nici una nu e rănită. Toți trag in toți înafară de noi , cele 3 gravide . Când pun piciorul pe ultima scara mă înfior.

Un om cu un pistol la nici 1 metru de mine. Închid ochii stiind că nu pot sa fac nimic si lacrimile mi se scurg cand aud trăgaciul . Impactul nu are loc , deschid ochii și după îmi cobor privirea . Corpul lui Wess este la picioarele mele. Totul s-a oprit , toți sunt morți și mă rog sa nu fie și iubitul meu . Îi verific pulsul și încep să tip când nu îl are . Mă uit la ochii lui care sunt fixați într-un punct . Familia se strange in jurul meu ușor ușor. Nu , nu are cum sa fie mort. E imposibil.

-Nu...nu...Wess , trezește-te! Te implor trezește-te.Nu, nu,nu se poate. Țipetele mele de durere și disperare sunt singurele sunete care se aud. Capul imi vâjâie și ma simt ca intr-un carusel plini cu țepi si in flacari. Inima mea este calcata in picioare.

Josh vine spre mine încercând să mă îndepărteze dar eu incep sa tip din nou.
-Nu , nu e mort . Nu e adevărat. Scumpule trezește-te ! Ai zis că o sa fi alaturi de mine și nu o sa mă părăsești niciodată . Ai jurat , la naiba . Nu poți să mori. Gândește-te la mine , la copilul nostru . Te implor nu muri , te implor . O mana îmi este pe pântecul meu iar capul pe pieptul lui .
-Faci rău copilului , hai sus . E mort Yv , e mort . Te rog haide , dacă nu pentru tine pentru bebeluș . Gemenii sunt lângă mine și îmi zâmbesc trist . Josh e cel care a vorbit , îmi pun capul pe pieptul lui și închid ochii . Mă ia tip mireasa și mă scoate afara cu restul pe urmele mele.

Copilul , trebuie sa fiu puternică pentru copil . Josh îmi sărută fruntea și se pune pe locul șoferului . In spatele dubitei se pun Riley cu Stiles , Christian cu Rachel , Mathias și Jane . Toată lumea încearcă să vorbească cu mine dar eu le zic că sunt bine . Însă pe dinăuntru sunt sfâșiată , inima mea e ruptă în două . Creierul meu nu mai poate gândi bine . Mă dau jos din mașina când ajungem la hotel , în lift e iarăși liniște.

Gatul imi e uscat. Nu ma simt in stare nici sa respir. Vreau doar sa ajung in cameră. Pe hol ne așteaptă Irma cu Niall , îmbrățișati și cu fețele planse. Nu iar lacrimi...Lacrimile îmi cad din nou când îmi amintesc că o sa fiu singură de acum în colo. Copii se uita ciudat la mine și eu incerc să mă stăpânesc .
-Unde e unchiul Wess ? Întrebarea lui James ii face pe ceilalți să lărgească ochii. Nu se asteptau probabil la asta asa de brusc. Se uita la mine speriați și fetele mă trag intr-o îmbrățișare . Trag aer in piept și mă pun in genunchi in fata celor doi copii .
-Unchiul Wess este într-un loc mai bun , nu o sa ne poate vizita de acolo de sus dar așa e mai bine . As ruga să mă lăsați singura , mă găsiți în apartamentului tatălui copilului meu . De acum o sa stau acolo.Ultimele două propoziții sunt puse pentru cei mari . Înaintez și deschid ușa apartamentului . Mirosul lui specific mă inundă la fel și lacrimile pe care credeam că nu le mai am. Lacrimi peste lacrimi.

Închid ușa și mă lipesc de ea. Incep din nou sa plang și să strig cât de tare pot pentru a mă elibera . Nu vreau sa uit de el , pentru că alaturi de el am cele mai frumoase amintiri , el mi-a dăruit cel mai frumos cadou. Si tot el m-a lasat sa imi cresc singura copilul...

NonculoriTahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon