Jeff the Killer

Jeff the Killer prima apritie

            Eram in statia de autobuz , evident asteptam autobuzul care parca nu mai indraznea sa apara. Era intuneric, fiind o seara destul de linistita si tacuta de marti. As putea spune ca inafara de cateva masini ce treceau ocazional pe strada, nu puteai zari nimic, totul fiind cufundat intr-o liniste destul de sumbra. 

            Trecand peste aceasta asteptare, numele meu este Carolina si am 17 ani.  Părinţii mei au murit când eu aveam 5 ani, iar de atunci stau la bunica mea care mă iubeste foarte mult si face tot ce poate pentru a ma sustine si pentru a-mi oferi tot ceea ce am nevoie. 

                    Deodată nu mai eram singură în staţie. Un băiat cu un păr negru care îi acoperea intreaga  fata , îmbrăcat intr-un tricou de asemenea tot negru cu un hanorac alb, nişte blugi negri şi cu tenişi gri. Fara sa imi dau seama acesta se apropie de mine. 

-Go to sleep! mi-a soptit cu o voce relativ sumbra la ureche.

-Ce....?Dar când mi-am întors capul acesta nu mai era, disparuse parca nici nu fusese vreodata acolo.

           Am urcat in autobuz, si fata de alte dati, drumul mi se paru scurt, trecand foarte repede prin cele 8 statii pe care le aveam pana acasa. Am coborat din autobuz cand am ajuns la statia dorita si m-am indreptat spre casa. Tot drumul m-am gandit ce a vrut sa spuna acel baiat misterios, sau daca macar a existat vreo secunda acel baiat. Tind sa cred ca am vazut mult prea multe filme horror si ar trebui sa ma calmez. 

           Am intrat în casa unde totul era perfect normal . M-am uitat la ceas , era 20:59. M-am dus si am făcut un dus rapid incercand sa uit ziua aceasta si gandindu-ma la urmatoarea zi. Mi-am luat cele mai pufoase pijamale pe mine si m-am băgat în pat aprinzand televizorul si butonand telecomenta in speranta de a gasi un post interesant. Cand am gasit postul, m-am ridicat din pat si am deschis geamul cu intentia de a racori camera inainte de culcare, dar  fiind foarte obosita m-a furat somnul , uitand geamul deschis.

         M-am trezit in mijlocul noptii cand am simtit o greutate pe mine. Deschid ochii si il observ pe baiatul misterios din statia de autobuz. Am inlemnit uitandu-ma la el pentru o secunda apoi am vrut sa tip, el oprindu-ma, astupandu-mi gura. Ma uitam speriata la el , el neavand nici o reactie, ba si mai mult, cand am dat sa tip si mai tare in speranta de a auzi cineva, a scos o lama, punandu-mi-o la gat. Am inlemnit, ochii mi s-au marit si pupilele mi s-au dilatat. Se citea frica in ochii mei. El s-a uitat la mine pret de cateva secunde.

-Daca tipi sau încerci să scapi o să ajungi lângă părinţii tăi!

        Nu stiu cum de stie el despre parintiii mei, si sincer nici nu imi pasa in momentul acesta. Imi doresc doar sa ma lase in pace si sa fie totul in regula. Mi-a luat mana de la gura dandu-mi dreptul la o replica, avand incredere in frica mea de moarte ceea ce inseamna ca nu voi tipa sau face ceva stupid, ceea ce e perfect adevarat.

-Cine esti tu? zic eu balbaindu-ma.

-Persoana care ti-ar putea pune stop zilelor acum.

-De unde ştii ca părinţii mei au murit?

-Cum să nu îşi amintească cineva de victimele sale?

      Cand am auzit asta o stare de greata dar si de frica m-au acaparat. Imi era scarba de el, de ceea ce le facusera parintilor mei, ca am suferit atatia ani din cauza lui, dar starea de frica crestea pe secunda ce trecea. Imi era frica de ceea ce imi putea face.

-Ce ai degand să îmi faci?

-Să mă distrez. 

          A spus-o intr-un mod pervers si jucaus , dar ceea ce se citea pe fata lui nu era altceva decat nebunie. Acest baiat este un psihopat si stiu sigur ca eu nu ma voi distra cat timp el se distreaza. M-am uitat la el cu subinteles cand s-a uitat pervers la mine, crezand ca vrea sa ma violeze si sa plece.