Jeff the Killer

Chapter 11.

Hey my little rambo! ;) Îmi pare rău că nu am mai postat de ceva timp, dar e greu. Păianjenul din baie care îmi dădea inspiraţie s-a decis să plece la vecini, aşa că tre să mă descurc cu imaginatia pe care mi-o oferă pereţii mov din camera mea şi cei galbeni din sufragerie. Nu vreau să vă mai plictisesc. Apropo, dacă vedeţi greşeli să mă anunţaţi deoarece scriu de pe telefon. Nu am mai scris de pe telefon la această carte de aproape 4 luni. Sper să vă placa capitolul. O să dau dedicaţie când am să intru pe calculator. 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

   HOPE POV

   Chiar dacă am abia 9 ani, sunt foarte mătură. Aşa că trebuie să mă descurc în aceasta situaţie. Ce situaţie? Păi să vă explic. Tocmai ce am terminat orele, şi cum o ora pe zi nu o aveam cu fratii mei îi aşteptăm şi pe ei că să vină cu mine până la maşină să mergem acasă. Justin deja era lângă mine si îl mai aşteptăm pe Zack. Deodată am primit un mesaj de la Zack în care zicea că s-a blocat în debaraua din mansarda şi cheia o are Slender. Şi acum Justin mă bagă pe mine în fata ca să mă duc la Slender să îi cer cheile că să îl scoatem pe natarau din dulap. Să vă fac o descriere scurtă a noastră că să mai trag de timp? Sigur că da!

    Eu :- Ochi căprui

           -Părul e de o nuantă combinată între părinţii mei, adică dintre blond şi şaten.

           -Statura mea e destul de scundă, faţă de fratii mei.

Justin: -Ochi albaştri

             -Părul blond

             -Statură  destul de înaltă

Zack:-Ochi albaştri

          -Părul şaten

           -Statura destul de înaltă.

   Şi unde rămăsesem? Ah, da! Sunt în fata biroului lui Slender. Ştiu că tot el a fost director şi pe vremea părinţilor mei şi le-a făcut zile fripte... Oare câti ani o avea omu ăsta?

    Am intrat sfioasă în biroul sau mare. Am mai fost o dată aici deoarece "din greşeală" profa de sport a rămas cheală... Upsss... Ce sa-i fac dacă s-a atins de caietul pe care eu îl folosesc să şterg diferite substanţe pe el că să văd ce efect au... Nu că mi-ar plăcea aşa ceva, ci o fac deoarece le tot găsesc prin pod... Poate voi găsi şi eu o dată în viaţa ceva interesant acolo...

    Revenind la subiect, Slender mă salută politicos şi la fel fac şi eu.

-Cu ce ocazie pe la mine, micuţa Hope?

    Cum el practic e unchiul/bunicul meu mă tratează la fel ca pe un copil, dar eu sunt mare acum! Am 9 ani.

-Am venit deoarece îmi era dor de tine!

-De ce ai nevoie? spune el cu o nota de sarcasm în voce...

-Ştii că Zack e mai neîndemanatic

de fel...

-Ce au mai făcut fratii teroare?

-Noi? Nimic, doar că Zack a rămas blocat în debaraua din mansarda...

-Cum?

-Numai Dumnezeu ştie!

-Hope, noi nu suntem creştini orto-...

-Da, da bine! Lasă religia acum! Acum scoate-l mai repede pe Zack de acolo că tati trebuie să apară în parcare peste 12 minute!

-Off... Bine!

     Şi aşa am rezolvat, eu, surioara mai mică situaţia. Dacă era Zack în locul lui Justin şi Justin în locul lui Zack, Zack era salvatorul deoarece el are tupeu. Justin are şi el tupeu, dar nu când vine vorba să se implice şi Slender, mama sau tata . Practic, eu sunt aia timidă. Fratii mei au mulţi prieteni iar eu sunt prietena cu câţiva dintre ei doar pentru că fratii mei mă prezintă şi încearcă să mă facă mai prietenoasă...

     Şi asta este ceva normal pentru noi, să rămânem blocaţi în diferite încăperi. Nici nu vreţi să ştiţi cum am scăpat când eu am rămas blocată  în cabina de la baie...

    Astea sunt lucruri simple făcute de noi. Cel mai naşpa lucru pe care l-am făcut a fost că am intoxicat casa şi a trebuit să stăm la Slender în jur dr 3 săptămâni în care nu ni s-a dat voie să iesim afară atunci când ieşea Jorge (băiatul lui Eli şi Ben care e de vârstă cu noi) şi când mai iesea şi Katy (Fata lui Sally şi Jonny [Jonny este soţul ei după ce fostul iubit a murit de cancer] şi este cea mai bună prietena a mea chiar dacă e cu un an mai mică).

   Ni se spune fratii teroare deoarece nu există profesor care să predea la clasele 1 şi 2 şi să nu ne cunoasca. Jumătate din ei ne cunosc din renume, iar jumătate din ei ne cunosc după experienţă... Câte au îndurat ăştia. Poate vă întrebaţi cum de avem profesori la clasa a două. Păi, să vă explic. Cum nimeni din scoala nu era specializat pe toate materiile şi abia se crease clasele 1-4 în acest liceu, au hotărât să facem cu profesorii care predau şi la 5-8 când vom fi în clasa a 4-a iar în clasele 1-3 vom face cu pofesori care s-au oferit să lucreze aici după ce au fost elevi străluciţi în acest liceu. Mama mi-a povestit că atunci când era ea la liceu pentru fiecare ora de practică primeau o suma de bani pentru a se realiza mai târziu în viaţa... Aşa că mulţi vor să întoarcă
==========================================================================
    Sper că v-a plăcut şi acest capitol. Cum am mai spus, o să dau dedicaţie când intru pe calculator. Mersi frumis că încă mai cititi cartea! Sunteţi fantastici!