Jeff the Killer

Chapter 19.

        ZACK POV.

        Petrecerea s-a cam umplut de baieti beti, deci am decis impreuna cu Justin sa o luam pe Hope si sa mergem acasa. O cautam de vreo jumatate de ora prin locul asta si nu am gasit. Am crezut ca s-a plictisit si a plecat singura acasa.

        Am facut cam 10 minute pana acasa si cand am intrat. m-am dus la mama.

-Mama, Hope a venit acasa?

-Nu. De ce? S-a intamplat ceva?

-Cred ca da. Nu am gasit-o la petrecere si am crezut ca a venit acasa si aici nu e.

-Il sun imediat pe Slender. poate ne ajuta.

-Okay.

        CAROLINA POV.

        Daca fata mea a patit ceva, jur ca am sa toc marunt persoana care a facut-o. M-am dus la mine in camera si l-am sunat pe Slender. 

        Jeff nu este acasa. Este plecat la Slender ca sa modernizeze subsolul casei.

-Slender, Hope e cu voi?

-Nu.

-Te rog, caut-o cu puterile tale mintale, si zi-mi unde e.

-Ok... te sun in 2 minute.

        Doamne. Nu Hope. Nu a facut nimic ca sa pateasca ceva. te rog, sa nu fi patit ceva...

        Telefonul a inceput sa sune si eu m-am repezit spre el ca sa raspund.

-Da?

-Am cautat-o. Nu este nicaieri. 

-In oras?

-In lume. Nu este.

-Poate te inseli. Nu imi spune ca fata mea a m...

-Carolina, daca ar fi murit, as fi gasit-o, dar nu este deloc.

-Cum a reactionat Jeff?

-S-a dus si a inceput sa o caute....

-Te rog,mai caut-o!

-Ok....

        Am cazut la pamant si am inceput sa plang. Zack a intrat in camera, in ura sa fiind si Justin care au venit la mine si au inceput sa ma intrebe ce am aflat.

-Hoppee... n-uu, app-aarre nicaaieriii iinnn luumme... si am izbugnit din nou in plans.

-Tata cum a reactionat.

-A plecat si a inceput sa o caute.... am spus eu 

-In seara asta stam cu tine si maine mergem si noi sa o cautam. spune Justin foarte increzator.

-Nu. Eu sunt bine. Voi puteti pleca sa o cautati. 

-Bine mama. Ne vedem.

        JUSTIN POV.

        Hope. Micuta si frumoasa Hope. De ce lipseste? De ce Slender nu o poate detecta? De ce? Mereu a fost o fata buna. Mereu invata. Chiar daca a avut cateva perioade mai rele in care facea gesturi necugetate. Stiam. Stiam tot ce face. Ne zicea Slender. Dar nu ii puteam spune si incercam sa o indreptam indirect.

        Acum suntem in drum spre acel local. O sa o cautam intai peste tot si daca nu o gasim o cautam in tot orasul, locusor cu locusor.

        Am ajuns la local unde toata lumea dormea pe jos ori pe mese. Am inceput sa verificam fiecare fata cu aceiasi statura si culoare la par ca ea. Nu era nicuna din cele de acolo. Am inceput sa controlam camerele. Toate erau goale. Toate...

        Am iesit si am cautat pe toate strazile din oras pana cand ne-a sunat tata sa ne spuna sa ne intoarcem acasa deoarece ei reunesc tot grupul de criminali din care faceau ei parte si incepem cautarea de maine de la 7.

        *In Ajunul Craciunului*

        HOPE POV.

        De cateva luni stau aici, iar Jake vine si imi da de mancare. Ma uit la ecranele care imi arata cum parintii mei plang dupa mine. Cum Justin s-a taiat ultima data cand cineva a adus vorba de mine la scoala. De ce imi face asta? De ce?

        Sunt legata cu niste lanturi lungu ca sa ma put plimba putin prin camera, dar nu incat sa ajung pana la usa sau pana la ecrane.

        Un scartait se aude, asta insemnand ca este Jake, care a venit sa imi aduca de mancare. Ma uit si vad ca este el cu o tava plina cu mancare, din care desigur ca mananca si el. Ca sa merg la baie trebuie sa apas un buton de la lanturi ca sa il chem pe Jake sa imi dea drumul sa ma duc la baie.

-Ti-am adus masa! spune si imi pune tava in fata.

-Eu ma uit la el cu o privire care arata dezgustul.

-Mananca ca de nu o patesti! tipa el la mine.

-Bine... spun eu cu o voce destul de inceata si ragusita.

-Ahh... Maine e Craciunul... Primul Craciun pe care nu il petreci cu mamica si taticu, cu fratiorii tai super protectivi...

        Mie mi-au dat lacrimile la remarcile lui usturatoare... Ce vrea el defapt de la mine?

-Ce vrei tu defapt de la mine?

-Sa vezi cum m-am simtit si eu atatia ani cat am stat aici izolat de voi toti.

-Nu eu te-am pus sa te ascunzi atata timp ca un fricos de societate!

        Nu mai zice nimic si imi da o palma de mi se intoarce capul. obrazul ma ustura si lacrimi fierbinti imi aluneca pe obrajii rosii. Se ridica si pleaca murmurand un: "Curva... "

        Nu inteleg. Ce vina am eu ca el e prost? E prost facut gramada.

        Nu vreau sa imi petrec Craciunul in camera asta idioata. Trebuie sa ies de aici. Daca nu m-a lasat sa ma apropii de monitoare inseamna ca , cu ajutorul lor pot sa comunic cu cei de acolo.

        Hey! Deci asta se auzea in noaptea acea cand am stat singura acasa. Si eu care credeam ca sunt fantome...

        Am vazut un microfon cu un buton mare rosu care era conectat la camera in care stau acum toata familia ca sa "sarbatoreasca Craciunul". Am luat cana si am aruncat spre buton. Cum sunt o spotiva inraita, am ratat. Am mai luat ce am prins in mana si am aruncat. Dupa cateva incercari nereusite, am reusit sa nimeresc acel buton.

-Mami, Tati? tip eu destul de tare cat sa ma auda.

-Cine e acolo?

-Sunt Hope!

-Unde esti? Unde ai fost atat timp, urla mama uitandu-se in jur.

-Nu sunt acolo. Jake m-a prins si m-a tarat intr-o camera din acel bar unde s-a tinut balul. In a 5-a camera mai exact. Pe peretele din dreapta este o usa secreta. O deschizi, treci de labirind si ajungi la o camera frumoasa. acolo sunt eu inchisa. Va rog ajutati-ma!

-Venim Acum!

        Si cu asta am aruncat cu alte lucruri acolo ca sa inchid microfonul si apoi am luat matura si am strans cioburile de pe jos. Ce strategic eram pusa aici. Matura ajungea pana in fata la masa, dar nu ajungea pana la butonul ala nenorocit...

[Va rog treceti si pe la celelalte povesti. Please, Apropo, multumesc mult pentru ca a mea carte a ajuns tocmai aici. Nici nu stiti cat de fascinata am fost cand am vazut ca a ajuns la 100K. La inceput aveam 10 cititori pana sa intru de pe calculator si sa incep sa distribui cartea si sa fac putina reclama... Oricum, multumesc ca m-ati adus pana aici. Daca maine as muri, as muri fericita]