Angel si Diavolul

Angel si Diavolul cap.17

Capitolul acesta e pentru tine,DayanaSlabu, din partea mea, scriitoarea ta preferata! Mi-ai facut ziua buna cand m-ai numit asa.

Sunt rupta, sfaramata, sangerez si aproape moarta dar afurisita sa fiu daca imi pierd zambetul. Ma urc in masina si plec fara sa arunc macar o privire in spate. In spate e .....trecutul. Daca stiu ce e bine pentru mine voi privi in fata. E timpul pentru o schimbare si ziua asta e numai buna.

La intrebarea ce mi se pune, raspund cu alta.

-Cat de conservator esti sau mai bine reformulez, cat conteaza aparentele?

Rasul lui cald si raspunsul dat ma fac sa hotarasc brusc.

-Ne vedem in zece minute dar te rog sa-ti informezi paza de sosirea mea altfel risc sa fiu data de urechi afara.

Veselia lui e contagioasa si dupa ce inchid il las pe Trey Songz sa-mi sparga timpanele. Accelerez si ma indrept spre barlogul lupilor de pe Wall Street, cu un optimism pe care il afisez desi nu-l simt.

Opresc in fata colosului de otel si sticla, sediul unuia dintre cei mai mari jucatori din lumea afacerilor, a carui actionar absolut e Colin Hamilton. Tanar, destept si plin de bani, e cel mai bun potential client pe care il am, asta daca supravietuieste socului cand ma va vedea cum sunt imbracata.

Un tip nu cu mult mai mare decat mine, ma ia in primire de cum pun piciorul pe asfalt.

-Domnisoara Spencer?

La gestul meu afirmativ imi face semn sa-i dau cheile si se grabeste sa-mi explice cand imi vede nehotararea pe fata. Ce Dumnezeu, vorbim de bijuteria mea, masina! Doar nu sunt nebuna sa o las pe mana unui necunoscut!

-Domnul Hamilton a ordonat sa ne ocupam de ea .

Pe cuvantul tau?! Cu cea mai dura privire a mea, spun serioasa:

-Cea mai mica zgarietura pe ea cand o iau si esti un om mort!

Nu pare impresionat ba chiar face un efort sa-si retina rasul. Cu inima indoita las cheile in mana ce sta intinsa in fata mea si inainte sa urce la volan,imi face cu ochiul. Hai ca e simpatic, pramatia! Ranjesc la el si pana sa intru in cladire, mai spun o data:

-O zgarii, mori!

La receptie sunt intampinata de o fata draguta care nici macar nu se clinteste cand ma vede. Ma invita in liftul care ne asteapta si urcam pana la ultimul etaj intr-o tacere apasatoare. Usile se deschid intr-un hol mare si elegant iar femeia aflata in spatele unui birou ma preia si fara sa bata la usa, o deschide in fata mea poftindu-ma sa intru.

Barbatul aflat in spatele biroului imens ma priveste o clipa si apoi izbucneste in ras. Se ridica si curtenitor, imi saruta mai intai mana ca apoi sa ma prinda in brate si sa-mi depuna un sarut scurt pe frunte. Gestul ma ia prin surprindere, ce Dumnezeu ne-am vazut fix de trei ori si nici nu vreau sa-mi aduc aminte de ultima intalnire. Glasul lui e amuzat cand ma intreaba:

-Sigur esti majora?

Ridic nedumerita o spranceana si fara sa-mi dea drumul spune:

-Asa cum arati acum, nu iti dau mai mult de 15 ani. Ma faci sa ma simt ca un pervers batran.

Putin contrariata, il studiez fara nici o rusine. Ma lasa sa-l analizez intr-o tacere absoluta, facand acelasi lucru.

E mult mai inalt decat mine, fara cativa centrimetrii e aproape cat Travis. "Esti o proasta", ma injur singura, de ce trebuie sa-i compari pe toti cu Travis. Ignor vocea mica din capul meu si continui inspectia. Parul saten e putin cam lung pentru pozitia lui dar e aranjat intr-un stil dezordonat care-i vine de minune. Ochii de culoarea mierii sunt stropiti cu putin verde, nas drept si.....drace! Are niste buze superbe, pline si senzuale. Ma vede cum raman cu privirea blocata pe gura lui si surade discret, doua gropite indulcind instantaneu trsaturile virile si frumoase. Am in fata mea un barbat superb, cu un trup zvelt si bine facut, pe care costumul scump de firma, nu-l poate ascunde. Stiu ca are 29 de ani dar nu arata mai mult de 25. Mai oarba de cat am fost, nu cred ca pot sa fiu!